Studiu suplimentar
Studiul 9
Vineri , 25 noiembrie 2011
„În bisericile din Galatia, rătăcirea căuta să înlăture solia Evangheliei în mod deschis, pe faţă. Hristos, adevărata temelie a credinţei, era cu totul dat la o parte pentru a fi înlocuit cu învechitele ceremonii ale iudaismului. Apostolul a văzut că, pentru a-i salva pe credincioşii din Galatia de influenţele primejdioase care îi ameninţau, era nevoie să fie luate măsurile cele mai hotărâte şi să fie date avertizările cele mai pătrunzătoare.
O învăţătură de seamă pe care trebuie s-o înveţe fiecare slujitor al lui Hristos este aceea că trebuie să-şi adapteze lucrarea la condiţia celor pe care doreşte să-i ajute. Blândeţea, răbdarea, hotărârea şi fermitatea sunt la fel de necesare; însă toate acestea trebuie folosite cu un cuvenit discernământ. A te purta înţelepţeşte cu diferitele categorii de oameni, în împrejurări şi în condiţii diferite este o lucrare care cere o înţelepciune şi o judecată luminate şi sfinţite de Duhul lui Dumnezeu. […]
Pavel a stăruit cu multă căldură de aceia care cunoscuseră cândva puterea lui Dumnezeu să se întoarcă la iubirea lor dintâi faţă de adevărul Evangheliei. Cu dovezi de nezdruncinat, el le-a prezentat privilegiul pe care-l aveau de a deveni oameni liberi în Hristos, prin al cărui har ispăşitor toţi aceia care I se predau pe deplin sunt îmbrăcaţi cu mantia neprihănirii Sale. El a susţinut adevărul că orice suflet care va fi mântuit trebuie să aibă o experienţă sinceră şi personală în lucrurile lui Dumnezeu.
Cuvintele apostolului, conţinând un călduros apel, nu au rămas fără rod. Duhul Sfânt a lucrat cu mare putere şi mulţi, ale căror picioare rătăciseră pe căi străine, au revenit la credinţa lor de la început în Evanghelie. De aici încolo, ei au rămas statornici în libertatea prin care Hristos îi făcuse liberi.” – Ellen G. White, Faptele apostolilor, pag. 385, 386, 388
Întrebări pentru discuţie
1. Ce facem în situaţiile în care suferinţa pare că nu are niciun rost?
2. Cum înţelegem „până ce Hristos va lua chip în voi”? Cum putem şti că procesul acesta se produce şi în viaţa noastră? Ce putem face ca să nu ne descurajăm, dacă Hristos nu „ia chip în noi” atât de repede cum ne-am aştepta?
Rezumat: După ce aduce câteva argumente teologice solide, Pavel le adresează galatenilor un apel mai personal. El îi imploră să asculte sfaturile sale, amintindu-le de relaţia bună de care se bucuraseră şi de dragostea şi preocuparea autentică pe care le avea faţă de ei, ca părinte spiritual.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
