Nicio altă evanghelie

Studiul 2

Miercuri , 5 octombrie 2011

5. Ce urmează de obicei după salutul introductiv din epistolele lui Pavel? Prin ce se deosebeşte Galateni de celelalte epistole? Compară Gal. 1,6 cu Rom. 1,8; 1 Cor. 1,4; Fil. 1,3 şi 1 Tes. 1,2.

Galateni 1

6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.

Romani 1

8. Mai întâi mulţumesc Dumnezeului meu, prin Isus Hristos, pentru voi toţi, căci credinţa voastră este vestită în toată lumea.

1 Corinteni 1

4. Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.

Filipeni 1

3. Mulţumesc Dumnezeului meu pentru toată aducerea aminte pe care o păstrez despre voi.

1 Tesaloniceni 1

2. Mulţumim totdeauna lui Dumnezeu pentru voi toţi pe care vă pomenim necurmat în rugăciunile noastre;

Cu toate că în epistolele sale Pavel abordează tot felul de probleme şi de situaţii apărute în bisericile locale, el îşi face un obicei din a aminti, după salutul introductiv, un cuvânt de rugăciune sau de mulţumire la adresa lui Dumnezeu pentru credinţa cititorilor lui. El face acest lucru chiar şi în epistola adresată corintenilor, care aveau probleme cu tot felul de comportamente discutabile (vezi 1 Cor. 1,4 şi 5,1). Însă situaţia din Galatia este atât de supărătoare, încât Pavel omite cu totul cuvântul de mulţumire şi trece direct la subiect.

1 Corinteni 1

4. Mulţumesc Dumnezeului meu totdeauna, cu privire la voi, pentru harul lui Dumnezeu care v-a fost dat în Isus Hristos.

1 Corinteni 5

1. Din toate părţile se spune că între voi este curvie; şi încă o curvie de aceea care nici chiar la păgâni nu se pomeneşte; până acolo că unul din voi trăieşte cu nevasta tatălui său.

6. Ce cuvinte aspre foloseşte Pavel pentru a-şi exprima îngrijorarea adâncă pentru cele ce se întâmplau în Galatia? Gal. 1,6-9; 5,12

Galateni 1

6. Mă mir că treceţi aşa de repede de la Cel ce v-a chemat prin harul lui Hristos la o altă Evanghelie.

7. Nu doar că este o altă Evanghelie; dar sunt unii oameni care vă tulbură şi voiesc să răstoarne Evanghelia lui Hristos.

8. Dar, chiar dacă noi înşine sau un înger din cer ar veni să vă propovăduiască o Evanghelie deosebită de aceea pe care v-am propovăduit-o noi, să fie anatema!

9. Cum am mai spus, o spun şi acum: dacă vă propovăduieşte cineva o Evanghelie deosebită de aceea pe care aţi primit-o, să fie anatema!

Galateni 5

12. Şi schilodească-se odată cei ce vă tulbură!

Pavel nu este reţinut la cuvinte în acuzaţiile pe care li le aduce galatenilor. El îi acuză că şi-au trădat chemarea de a fi creştini. De altfel, cuvântul „treceţi” din versetul 6 era adeseori folosit cu referire la soldaţii care abandonau lupta de apărare a ţării şi dezertau. Pavel spune aici că, din punct de vedere spiritual, galatenii erau nişte dezertori care Îi întorseseră spatele lui Dumnezeu.

Prin ce faptă Îl părăsiseră ei pe Dumnezeu? Prin trecerea la o altă evanghelie. Pavel nu susţine aici că ar exista mai multe evanghelii, ci că unii membri din biserică, prin faptul că susţineau că nu era suficientă credinţa în Hristos (Fapte 15,1-5), lăsau să se creadă că ar exista o altă evanghelie. El este atât de afectat de această distorsionare a Evangheliei, încât ar vrea ca toţi cei care predică o evanghelie diferită să cadă sub blestemul lui Dumnezeu (Gal. 1,8). El insistă asupra acestei idei şi o repetă de două ori în aproape aceleaşi cuvinte (Gal. 1,9).

Fapte 15

1. Câţiva oameni, veniţi din Iudeea, învăţau pe fraţi şi ziceau: „Dacă nu sunteţi tăiaţi împrejur după obiceiul lui Moise, nu puteţi fi mântuiţi.”

2. Pavel şi Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe şi păreri deosebite; şi fraţii au hotărât ca Pavel şi Barnaba şi câţiva dintre ei, să se suie la Ierusalim la apostoli şi prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînţelegeri.

3. După ce au fost petrecuţi de biserică până afară din cetate, şi-au urmat drumul prin Fenicia şi Samaria, istorisind întoarcerea Neamurilor la Dumnezeu; şi au făcut o mare bucurie tuturor fraţilor.

4. Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiţi de biserică, de apostoli şi de prezbiteri, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei.

5. Atunci unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.

Există în prezent o tendinţă (chiar şi în unele biserici de-ale noastre) de a pune accent mai mult pe experienţă decât pe doctrină. Ni se spune că ceea ce contează cel mai mult este experienţa noastră, relaţia noastră cu Dumnezeu. Este adevărat că experienţa este importantă, însă ce învăţăm din cuvintele lui Pavel despre importanţa doctrinei corecte?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO