Arderea-de-tot necurmată

Studiul 4

Marți , 18 iulie 2011

5. Ce poruncă a fost dată cu privire la arderea-de-tot necurmată? Exodul 29,38.39

Exodul 29

38. Iată ce să jertfeşti pe altar: doi miei de un an, în fiecare zi, necurmat.

39. Un miel să-l jertfeşti dimineaţa, iar celălalt miel seara.

Jertfa zilnică necurmată, numită şi „arderea-de-tot necurmată” (vers.42) trebuia să le vorbească israeliţilor despre nevoia lor permanentă de Dumnezeu şi despre dependenţa lor de iertarea Sa. Focul de pe altar trebuia să rămână aprins zi şi noapte (Lev. 6,8-13). El trebuia să le aducă aminte de nevoia lor continuă după un Mântuitor.

Leviticul 6

8. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis:

9. „Dă următoarea poruncă lui Aaron şi fiilor săi şi zi: „Iată legea arderii de tot: Arderea de tot să rămână pe vatra altarului toată noaptea până dimineaţa, şi în felul acesta focul să ardă pe altar.

10. Preotul să se îmbrace cu tunica de in, să-şi acopere goliciunea cu izmenele, să ia cenuşa făcută de focul care va mistui arderea de tot de pe altar şi s-o verse lângă altar.

11. Apoi să se dezbrace de veşmintele lui şi să se îmbrace cu altele, ca să scoată cenuşa afară din tabără, într-un loc curat.

12. Focul să ardă pe altar şi să nu se stingă deloc: în fiecare dimineaţă, preotul să aprindă lemne pe altar, să aşeze arderea de tot pe ele şi să ardă deasupra grăsimea jertfelor de mulţumire.

13. Focul să ardă necurmat pe altar şi să nu se stingă deloc.

Dumnezeu nu a intenţionat niciodată ca jertfa zilnică necurmată să devină un simplu ritual sau un act de rutină. Ea trebuia să fie „un timp de mare însemnătate pentru închinători”, un timp de pregătire pentru închinare, prin rugăciunea tainică, „un timp în care să-şi cerceteze în mod stăruitor inima şi să-şi mărturisească păcatele”. Credinţa lor trebuia să se prindă de făgăduinţele privitoare la Mântuitorul care avea să vină, la Mielul adevărat al lui Dumnezeu care avea să-Şi verse sângele pentru păcatele întregii omeniri. (vezi Ellen G. White, Patriarhi şi profeţi, pag. 353)

6. Cum leagă următoarele versete moartea lui Hristos de jertfirea animalelor din sistemul Vechiului Testament? Evrei 10,1-4; 1 Petru 1,18.19

Evrei 10

1. În adevăr, Legea, care are umbra bunurilor viitoare, nu înfăţişarea adevărată a lucrurilor, nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe care se aduc neîncetat în fiecare an, să facă desăvârşiţi pe cei ce se apropie.

2. Altfel, n-ar fi încetat ele oare să fie aduse, dacă cei ce le aduceau, fiind curăţaţi o dată, n-ar mai fi trebuit să mai aibă cunoştinţă de păcate?

3. Dar aducerea aminte a păcatelor este înnoită din an în an, tocmai prin aceste jertfe;

4. căci este cu neputinţă ca sângele taurilor şi al ţapilor să şteargă păcatele.

1 Petru 1

18. căci ştiţi că nu cu lucruri pieritoare, cu argint sau cu aur, aţi fost răscumpăraţi din felul deşert de vieţuire pe care-l moşteniserăţi de la părinţii voştri,

19. ci cu sângele scump al lui Hristos, Mielul fără cusur şi fără prihană.

În Evrei 10,5-10, Pavel citează Psalmul 40,6-8, arătând că Hristos a împlinit semnificaţia reală a jertfelor. El arată că Dumnezeu nu privea cu plăcere spre aceste sacrificii şi că ele aveau menirea de a fi un motiv de întristare, de pocăinţă şi de renunţare la păcat. Tot la fel, dăruirea Fiului Său, ca jertfă supremă, avea să fie un motiv de agonie cumplită şi de întristare adâncă atât pentru Tatăl, cât şi pentru Fiul. Pavel a subliniat că adevărata închinare trebuie să vină întotdeauna dintr-o inimă iertată, curăţită şi sfinţită care se bucură să asculte de Acela care a făcut posibile toate aceste lucruri. „Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească” (Rom. 12,1).

Evrei 10

5. De aceea, când intră în lume, El zice: „Tu n-ai voit nici jertfă, nici prinos; ci Mi-ai pregătit un trup;

6. n-ai primit nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat.

7. Atunci am zis: „Iată-Mă (în sulul cărţii este scris despre Mine), vin să fac voia Ta, Dumnezeule!”

8. După ce a zis întâi: „Tu n-ai voit şi n-ai primit nici jertfe, nici prinosuri, nici arderi de tot, nici jertfe pentru păcat” (lucruri aduse toate după Lege),

9. apoi zice: „Iată-Mă, vin să fac voia Ta, Dumnezeule.” El desfiinţează astfel pe cele dintâi, ca să pună în loc pe a doua.

10. Prin această „voie” am fost sfinţiţi noi, şi anume prin jertfirea trupului lui Isus Hristos o dată pentru totdeauna.

Psalmii 40

6. Tu nu doreşti nici jertfă, nici dar de mâncare, ci mi-ai străpuns urechile; nu ceri nici ardere de tot, nici jertfă de ispăşire.

7. Atunci am zis: „Iată-mă că vin! – în sulul cărţii este scris despre mine –

8. vreau să fac voia Ta, Dumnezeule!” Şi Legea Ta este în fundul inimii mele.

Romani 12

1. Vă îndemn, dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.

Închinarea înseamnă, în primul rând, predarea personală, deplină şi totală în mâna lui Dumnezeu, ca o jertfă vie. Când ne predăm pe noi înşine, atunci Îi vom aduce în mod natural darurile noastre, lauda noastră şi inimile noastre. Această atitudine ne va proteja de ritualurile lipsite de sens.

Întreabă-te: I-am predat totul lui Hristos, care a murit pentru păcatele mele? Există în inima mea vreo urmă de împotrivire la care nu vreau să renunţ cu niciun chip? Care este aceasta şi cum pot renunţa la ea?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO