„Să nu ai alţi dumnezei”
Studiul 2
Marți , 5 iulie 2011
Imaginaţi-vă scena: Muntele Sinai este acoperit de un nor gros, se zguduie de tunete şi fulgere, iar la poalele lui se aude sunetul puternic al trâmbiţelor. Oamenii tremură. Fumul umple aerul, fiindcă Dumnezeul lui Israel a coborât într-o flacără de foc pe Muntele Sfânt (Ex. 19,16-19). Acolo, în mijlocul norului şi fumului, El Se descoperă într-o măreţie extraordinară. Apoi, glasul Eliberatorului proclamă primele patru porunci, toate fiind legate direct de închinare.
Exodul 19
16. A treia zi dimineaţa, au fost tunete, fulgere şi un nor gros pe munte; trâmbiţa răsuna cu putere, şi tot poporul din tabără a fost apucat de spaimă. 17. Moise a scos poporul din tabără, spre întâmpinarea lui Dumnezeu, şi s-au aşezat la poalele muntelui. 18. Muntele Sinai era tot numai fum, pentru că Domnul Se coborâse pe el în mijlocul focului. Fumul acesta se înălţa ca fumul unui cuptor, şi tot muntele se cutremura cu putere. 19. Trâmbiţa răsuna tot mai puternic. Moise vorbea, şi Dumnezeu îi răspundea cu glas tare.4. Ce idei importante desprindem din Exodul 20,1-6 despre închinare?
Exodul 20
1. Atunci Dumnezeu a rostit toate aceste cuvinte şi a zis: 2. „Eu sunt Domnul Dumnezeul tău care te-a scos din ţara Egiptului, din casa robiei. 3. Să nu ai alţi dumnezei afară de Mine. 4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc, 6. şi Mă îndur până la al miilea neam de cei ce Mă iubesc şi păzesc poruncile Mele.În prologul Celor Zece Porunci, Dumnezeu le aminteşte copiilor lui Israel despre eliberarea lor. Numai Domnul, Dumnezeul adevărat, singurul Dumnezeu, a putut să-i elibereze. Toţi ceilalţi dumnezei, ca de exemplu dumnezeii Egiptului, erau falşi, erau făcuţi de mână omenească şi nu puteau să salveze sau să izbăvească pe nimeni. „Dumnezeii” aceştia erau egoişti, capricioşi şi aveau adesea trăsături de caracter imorale, care trădau originea lor omenească. Cât de deosebit era de aceştia Domnul, Creatorul şi Răscumpărătorul plin de dragoste şi gata să Se jertfească pe Sine! Astfel, după secole de cufundare în politeismul barbar al unei culturi păgâne, copiii lui Israel aveau nevoie să ştie că Domnul, Dumnezeul lor, este singurul Dumnezeu, mai ales că acum încheiau un legământ cu El.
5. Cum ne ajută aceste informaţii să înţelegem mai bine cuvintele rostite de Domnul? Exodul 20,4.5. Ce principiu descoperim aici şi cum îl putem aplica astăzi în viaţa noastră?
Exodul 20
4. Să nu-ţi faci chip cioplit, nici vreo înfăţişare a lucrurilor care sunt sus în ceruri, sau jos pe pământ, sau în apele mai de jos decât pământul. 5. Să nu te închini înaintea lor şi să nu le slujeşti; căci Eu, Domnul Dumnezeul tău, sunt un Dumnezeu gelos, care pedepsesc nelegiuirea părinţilor în copii, până la al treilea şi la al patrulea neam al celor ce Mă urăsc,Ellen White scria: „Tot ce cultivăm şi tinde să slăbească iubirea noastră faţă de Dumnezeu sau să ia locul slujirii pe care I-o datorăm devine pentru noi un zeu”. – Patriarhi şi profeţi, pag. 305. Întreabă-te: Ce „zei” (idoli) din viaţa mea îmi acaparează sentimentele, timpul, priorităţile sau obiectivele? Care sunt şi cum pot să-i îndepărtez din viaţa mea?
