Buze necurate

Studiul 8

Luni , 16 mai 2011

Isaia a primit chemarea de a fi profet în perioada sumbră descrisă în primele capitole din cartea sa, adică aproximativ în anul 740 î.Hr., anul în care a murit Ozia, regele Israelului. Ozia a avut un început bun, dar a apostaziat în ultima parte a domniei (2 Cron. 26) şi a avut un sfârşit groaznic. Isaia şi-a început lucrarea exact în acel moment, dar numai după ce a primit de la Domnul o viziune impresionantă.

2 Cronici 26

1. Tot poporul din Iuda a luat pe Ozia, care era în vârstă de şaisprezece ani, şi l-a pus împărat în locul tatălui său, Amaţia.

2. Ozia a întărit Elotul şi l-a adus iarăşi sub stăpânirea lui Iuda, după ce a adormit împăratul cu părinţii săi.

3. Ozia avea şaisprezece ani când a ajuns împărat şi a domnit cincizeci şi doi de ani la Ierusalim. Mama sa se chema Iecolia din Ierusalim.

4. El a făcut ce este bine înaintea Domnului, întocmai cum făcuse tatăl său Amaţia.

5. A căutat pe Dumnezeu în timpul vieţii lui Zaharia, care pricepea vedeniile lui Dumnezeu. Şi în timpul când a căutat pe Domnul, Dumnezeu l-a făcut să propăşească.

6. A pornit cu război împotriva filistenilor. A dărâmat zidurile Gatului, zidurile Iabnei şi zidurile Asdodului şi a zidit cetăţi în ţinutul Asdodului şi între filisteni.

7. Dumnezeu l-a ajutat împotriva filistenilor, împotriva arabilor care locuiau la Gur-Baal şi împotriva maoniţilor.

8. Amoniţii aduceau daruri lui Ozia, şi faima lui s-a întins până la hotarele Egiptului, căci a ajuns foarte puternic.

9. Ozia a zidit turnuri la Ierusalim, pe poarta unghiului, pe poarta văii şi pe unghi, şi le-a întărit.

10. A zidit turnuri în pustiu şi a săpat multe fântâni, pentru că avea multe turme în văi şi în câmpie, şi plugari şi vieri în munţi şi la Carmel, căci îi plăcea lucrarea pământului.

11. Ozia avea o oaste de ostaşi care mergeau la război în cete, socotite după numărătoarea făcută de logofătul Ieiel şi dregătorul Maaseia şi puse sub poruncile lui Hanania, una din căpeteniile împăratului.

12. Tot numărul capilor caselor părinteşti, al vitejilor, era de două mii şase sute.

13. Ei porunceau peste o oaste de trei sute şapte mii cinci sute de ostaşi în stare să ajute pe împărat împotriva vrăjmaşului.

14. Ozia le-a dat pentru toată oştirea scuturi, suliţe, coifuri, platoşe, arcuri şi praştii.

15. A făcut la Ierusalim maşini iscodite de un meşter, care aveau să fie aşezate pe turnuri şi pe unghiuri ca să arunce săgeţi şi pietre mari. Faima lui s-a întins până departe, căci a fost ajutat în chip minunat până ce a ajuns foarte puternic.

16. Dar când a ajuns puternic, inima i s-a înălţat şi l-a dus la pieire. A păcătuit împotriva Domnului Dumnezeului său, intrând în Templul Domnului ca să ardă tămâie pe altarul tămâierii.

17. Preotul Azaria a intrat după el cu optzeci de preoţi ai Domnului, oameni de inimă

18. care s-au împotrivit împăratului Ozia şi i-au zis: „N-ai drept, Ozia, să aduci tămâie Domnului! Dreptul acesta îl au preoţii, fiii lui Aaron, care au fost sfinţiţi ca s-o aducă. Ieşi din Sfântul Locaş, căci faci un păcat! Şi lucrul acesta nu-ţi va face cinste înaintea Domnului Dumnezeu.”

19. Ozia s-a mâniat. În mână avea o cădelniţă. Şi, cum s-a mâniat pe preoţi, i-a izbucnit lepra pe frunte, în faţa preoţilor, în Casa Domnului, lângă altarul tămâierii.

20. Marele preot Azaria şi toţi preoţii şi-au îndreptat privirile spre el, şi iată că era plin de lepră pe frunte. L-au scos repede afară, şi el însuşi s-a grăbit să iasă, pentru că Domnul îl lovise.

21. Împăratul Ozia a fost lepros până în ziua morţii şi a locuit într-o casă deosebită ca lepros, căci a fost izgonit din Casa Domnului. Şi fiul său Iotam era în fruntea casei împăratului şi judeca poporul ţării.

22. Celelalte fapte ale lui Ozia, cele dintâi şi cele de pe urmă, au fost scrise de Isaia, fiul lui Amoţ, prorocul.

23. Ozia a adormit cu părinţii săi. Şi l-au îngropat cu părinţii săi în ogorul de înmormântare al împăraţilor, căci ziceau: „Este lepros.” În locul lui a domnit fiul său Iotam.

3. Ce reacţie are Isaia când primeşte viziunea despre Sanctuarul ceresc? Is. 6,1-8. De ce este semnificativ gestul lui, mai ales pentru felul în care înţelegem Planul de Mântuire?

Isaia 6

1. În anul morţii împăratului Ozia, am văzut pe Domnul şezând pe un scaun de domnie foarte înalt, şi poalele mantiei Lui umpleau Templul.

2. Serafimii stăteau deasupra Lui, şi fiecare avea şase aripi: cu două îşi acopereau faţa, cu două îşi acopereau picioarele, şi cu două zburau.

3. Strigau unul la altul şi ziceau: „Sfânt, sfânt, sfânt este Domnul oştirilor! Tot pământul este plin de mărirea Lui!”

4. Şi se zguduiau uşorii uşii de glasul care răsuna, şi Casa s-a umplut de fum.

5. Atunci am zis: „Vai de mine! Sunt pierdut, căci sunt un om cu buze necurate, locuiesc în mijlocul unui popor tot cu buze necurate, şi am văzut cu ochii mei pe Împăratul, Domnul oştirilor!”

6. Dar unul din serafimi a zburat spre mine cu un cărbune aprins în mână, pe care-l luase cu cleştele de pe altar.

7. Mi-a atins gura cu el şi a zis: „Iată, atingându-se cărbunele acesta de buzele tale, nelegiuirea ta este îndepărtată şi păcatul tău este ispăşit!”

8. Am auzit glasul Domnului, întrebând: „Pe cine să trimit şi cine va merge pentru Noi?” Eu am răspuns: „Iată-mă, trimite-mă!”

Reacţia lui Isaia nu este determinată de contrastul dintre puterea şi maiestatea lui Dumnezeu şi neputinţa omenească şi nici de contrastul dintre eternitatea lui Dumnezeu şi efemeritatea omului. Ea are de a face mai degrabă cu moralitatea. Isaia vede în viziune „poalele mantiei” lui Dumnezeu (Is. 6,1), care umplu Templul, şi este copleşit de contrastul dintre sfinţenia lui Dumnezeu şi păcătoşenia lui. El a înţeles în clipa aceea că problema lui era de natură morală şi că firea lui decăzută şi degradarea lui puteau să-i provoace moartea. Şi apoi cum putea el, „un om cu buze necurate”, să vorbească înaintea Domnului oştirilor?

4. Care a fost soluţia la problema lui? Is. 6,7.8

Gestul simbolic de atingere a buzelor cu cărbunele aprins face referire la convertirea lui Isaia. El era acum iertat de păcat; primise o viaţă nouă în Domnul, iar rodul acelei convertiri este descoperit în versetul 8, în răspunsul: „Iată-mă, trimite-mă!” Ştiind că păcatul lui fusese curăţit, el a mers înainte prin credinţă, cu încredere în neprihănirea şi sfinţenia pe care Dumnezeu i le descoperise în acea viziune.

Nelegiuirea lui Isaia a fost îndepărtată şi păcatul lui a fost ispăşit. El „s-a născut din nou”, iar rezultatul imediat a fost dispoziţia de a răspunde la chemarea: „Cine va merge pentru noi?” Întreabă-te: Ce atitudine am avut eu imediat după convertire?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO