Preoţia
Studiul 5
Luni , 25 martie 2011
2. Ce îi poruncise Domnul lui Moise cu privire la preoţie? Ex. 28,1
Exod 28
1. Apropie de tine pe fratele tău, Aaron, şi pe fiii săi, şi ia-i dintre copiii lui Israel şi pune-i deoparte în slujba Mea ca preoţi: pe Aaron şi pe fiii lui Aaron: Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar.Preoţia levitică a fost stabilită în timpul umblării lui Israel prin pustie şi avea să dureze peste o mie cinci sute de ani. Este adevărat că ideea de „preoţie pentru Domnul” exista de multă vreme (vezi Gen. 14,18), însă stabilirea preoţiei levitice a arătat mai clar care era scopul ei.
Geneza 14
18. Melhisedec, împăratul Salemului, a adus pâine şi vin: el era preot al Dumnezeului celui Preaînalt.După cum am văzut ieri, Aaron a fost ales de Domnul (în ciuda păcatului său mare) ca prim conducător al acestei preoţii. Aceasta ne arată că preoţii trebuiau să simtă împreună cu poporul pe care îl reprezentau înaintea lui Dumnezeu, fiindcă tocmai acesta era rolul lor: să fie reprezentanţi sau mijlocitori între oameni şi Dumnezeu. Aaron, ca fiinţă umană căzută, se regăsea cu uşurinţă în fiecare om pe care urma să-l reprezinte. Cine era el să-i judece pe alţi păcătoşi, când el însuşi nu era nici pe departe un sfânt?
Totodată preoţia era o onoare sacră, iar preoţii trebuiau să fie simbolul sfinţeniei şi al purităţii, întrucât ei urmau să se înfăţişeze înaintea Domnului în locul poporului. Ei trebuiau să fie sfinţi, altfel, ce rost mai avea preoţia? Ei trebuiau să fie deosebiţi nu doar de dragul de a fi altfel, ci deosebiţi în sensul că, deşi recunoşteau că erau aproape de aceia pe care îi reprezentau, ei erau totuşi diferiţi de popor.
3. Ce lucruri li se cereau preoţilor? Ce însemnau aceste cerinţe? Lev. 21,7- 24; 22,1-8
Leviticul 21
7. Să nu-şi ia de nevastă o curvă sau o spurcată, nicio femeie lăsată de bărbatul ei, căci ei sunt sfinţi pentru Dumnezeul lor. 8. Să-l socoteşti ca sfânt, căci el aduce mâncarea Dumnezeului tău; el să fie sfânt pentru tine, căci Eu sunt sfânt, Eu, Domnul, care vă sfinţesc. 9. Dacă fata unui preot se necinsteşte curvind, necinsteşte pe tatăl ei: să fie arsă în foc. 10. Preotul care este mare preot între fraţii lui, pe capul căruia a fost turnat untdelemnul pentru ungere, şi care a fost închinat în slujba Domnului şi îmbrăcat în veşminte sfinţite, să nu-şi descopere capul şi să nu-şi sfâşie veşmintele. 11. Să nu se ducă la niciun mort; să nu se facă necurat şi să nu se atingă nici chiar de tatăl său sau de mama sa. 12. Să nu iasă din Sfântul Locaş şi să nu necinstească Sfântul Locaş al Dumnezeului său; căci untdelemnul ungerii Dumnezeului său este o cunună pe el. Eu sunt Domnul. 13. Femeia pe care o va lua el de nevastă să fie fecioară. 14. Să nu ia nici o văduvă, nici o femeie despărţită de bărbat, nici o femeie spurcată sau curvă; ci femeia pe care o va lua de nevastă din poporul său să fie fecioară. 15. Să nu-şi necinstească sămânţa în poporul lui; căci Eu sunt Domnul, care-l sfinţesc.” 16. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 17. „Vorbeşte lui Aaron şi spune-i: „Niciun om din neamul tău şi din urmaşii tăi, care va avea o meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. 18. Niciun om care va avea o meteahnă trupească nu va putea să se apropie: şi anume niciun om orb, şchiop, cu nasul cârn sau cu un mădular mai lung; 19. niciun om cu piciorul frânt sau cu mâna frântă; 20. niciun om ghebos sau pipernicit, cu albeaţă în ochi, care are râie, pecingine sau boşit. 21. Niciun om din neamul preotului Aaron, care va avea vreo meteahnă trupească, să nu se apropie ca să aducă Domnului jertfele mistuite de foc; are o meteahnă trupească: să nu se apropie ca să aducă mâncarea Dumnezeului lui. 22. Din mâncarea Dumnezeului lui, fie lucruri preasfinte, fie lucruri sfinte, va putea să mănânce. 23. Dar să nu se ducă la perdeaua dinăuntru şi să nu se apropie de altar, căci are o meteahnă trupească; să nu-Mi necinstească locaşurile Mele cele sfinte, căci Eu sunt Domnul care îi sfinţesc.” 24. Astfel a vorbit Moise lui Aaron şi fiilor săi şi tuturor copiilor lui Israel.Leviticul 22
1. Domnul a vorbit lui Moise şi a zis: 2. „Vorbeşte lui Aaron şi fiilor lui, ca să se ferească de lucrurile sfinte, care Îmi sunt închinate de copiii lui Israel, şi să nu necinstească Numele Meu cel sfânt. Eu sunt Domnul. 3. Spune-le: „Orice om dintre urmaşii voştri şi din neamul vostru, care se va apropia de lucrurile sfinte pe care le închină Domnului copiii lui Israel şi care va avea pe el o necurăţie, omul acela să fie nimicit dinaintea Mea. Eu sunt Domnul. 4. Orice om din neamul lui Aaron, care va avea lepră sau scurgere de sămânţă, să nu mănânce din lucrurile sfinte până nu va fi curat. Tot aşa şi cel ce se va atinge de cineva spurcat prin atingerea de vreun mort, de cel ce va avea o lepădare de sămânţă în somn, 5. cel ce se va atinge de o târâtoare şi se va spurca sau un om atins de vreo necurăţie oarecare şi care se va fi făcut necurat prin ea. 6. Cine se va atinge de aceste lucruri va fi necurat până seara; să nu mănânce din lucrurile sfinte, decât după ce îşi va scălda trupul în apă; 7. după asfinţitul soarelui, va fi curat; şi în urmă va mânca din lucrurile sfinte, căci aceasta este hrana lui. 8. Să nu mănânce dintr-o vită moartă sau sfâşiată, ca să nu se spurce cu ea. Eu sunt Domnul.Deşi ne este greu să înţelegem aceste restricţii, un lucru este cert: preoţia trebuia să fie deosebită, sacră, specială. Preoţii Îl reprezentau pe Isus Hristos, iar slujba lor trebuia să simbolizeze, prin „umbre” şi simboluri, lucrarea Sa în favoarea noastră.
Ar trebui să fim deosebiţi de oamenii din jurul nostru? Dacă da, de ce şi în ce privinţe?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
