Dorinţa de a fi Dumnezeu

Studiul 2

Miercuri , 06 aprilie 2011

6. La ce se referă Ezechiel în capitolul 28,14?

Ezechiel 28

14. Erai un heruvim ocrotitor cu aripile întinse; te pusesem pe muntele cel sfânt al lui Dumnezeu, şi umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare.

Ezechiel foloseşte aici o expresie figurată, care face referire la localizarea tronului lui Dumnezeu sau la cerul însuşi. „Muntele sfânt al lui Dumnezeu” se referă la poziţia înaltă şi la privilegiile pe care Dumnezeu i le-a dat acestei fiinţe.

Când este menţionat în Biblie, „muntele sfânt al lui Dumnezeu” indică o experienţă semnificativă cu Dumnezeu. De exemplu, Moise s-a urcat pe munte ca să se întâlnească cu Dumnezeu (Exod, 19,20), iar Mântui torul şi cei trei ucenici s-au urcat pe un munte înalt şi acolo Isus Şi-a schimbat înfăţişarea (Mat. 17,1.2).

Exod 19

20. Domnul S-a coborât pe muntele Sinai, şi anume pe vârful muntelui. Domnul a chemat pe Moise pe vârful muntelui. Şi Moise s-a suit sus

Matei 17

1. După şase zile, Isus a luat cu El pe Petru, Iacov şi Ioan, fratele lui, şi i-a dus la o parte pe un munte înalt.

2. El S-a schimbat la faţă înaintea lor; faţa Lui a strălucit ca soarele, şi hainele I s-au făcut albe ca lumina.

În versetul 14 („umblai prin mijlocul pietrelor scânteietoare”), profetul Ezechiel foloseşte din nou simboluri pentru a ilustra prezenţa lui Dumnezeu: „pietre scânteietoare” (în alte traduceri – „pietre de foc”, „strălucitoare ca focul”). Domnul li s-a arătat lui Moise, Aaron şi celorlalţi conducători în felul acesta: „Ei au văzut pe Dumnezeul lui Israel; sub picioarele Lui era un fel de lucrare de safir străveziu, întocmai ca cerul în curăţia lui” (Ex. 24,10).

Deşi se bucura de multe privilegii, Lucifer a îngăduit ca gândurile rele să intre şi să-i tulbure mintea, nişte gânduri care au dus, în cele din urmă, la fapte de răzvrătire şi la ruină.

7. Ce principii desprindem din descrierea făcută de Isaia căderii lui Lucifer? Cum ne putem feri de ispite? Isaia 14,12-14

Isaia 14

12. Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor! Cum ai fost doborât la pământ, tu, biruitorul neamurilor!

13. Tu ziceai în inima ta: „Mă voi sui în cer, îmi voi ridica scaunul de domnie mai presus de stelele lui Dumnezeu, voi şedea pe muntele adunării dumnezeilor, la capătul miazănoaptei,

14. mă voi sui pe vârful norilor, voi fi ca Cel Preaînalt.”

Romanii din vechime credeau că împăratul se transforma în zeu atunci când murea. Aşa se explică vorbele rostite de Vespasian înainte să moară: „O, cred că devin zeu!”

Ispita cu „joaca” de-a Dumnezeu poate fi mai perfidă decât ne închipuim. Când judecăm motivele oamenilor, când ne asumăm atribuţii care nu ne aparţin, când încercăm să-i controlăm pe alţii, nu facem altceva decât să ne dăm drept Dumnezeu!

Gândeşte-te mai mult la modalităţile perfide prin care suntem ispitiţi să ne aşezăm în locul lui Dumnezeu. Ai căzut vreodată în această ispită? Care este singura cale de apărare faţă de această amăgire?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO