Studiul 8

Marti , 15 februarie 2011

4. Prin ce necazuri a trecut Naomi? Rut 1

Rut 1

1. Pe vremea judecătorilor, a fost o foamete în ţară. Un om din Betleemul lui Iuda a plecat cu nevasta sa şi cu cei doi fii ai lui, să locuiască pentru o vreme în ţara Moabului.
2. Numele omului aceluia era Elimelec, numele nevestei lui era Naomi, şi cei doi fii ai lui se numeau Mahlon şi Chilion: erau efratiţi, din Betleemul lui Iuda. Ajungând în ţara Moabului, şi-au aşezat locuinţa acolo.
3. Elimelec, bărbatul Naomei, a murit, şi ea a rămas cu cei doi fii ai ei.
4. Ei şi-au luat neveste moabite. Una se numea Orpa, şi cealaltă Rut, şi au locuit acolo aproape zece ani.
5. Mahlon şi Chilion au murit şi ei amândoi, şi Naomi a rămas fără cei doi fii ai ei şi fără bărbat.
6. Apoi s-a sculat, ea şi nurorile ei, ca să se întoarcă în ţara ei din ţara Moabului, căci aflase în ţara Moabului că Domnul cercetase pe poporul Său şi-i dăduse pâine.
7. Ea a ieşit din locul în care locuia însoţită de cele două nurori ale ei şi a pornit ca să se întoarcă în ţara lui Iuda.
8. Naomi a zis atunci celor două nurori ale ei: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă fiecare la casa mamei ei! Domnul să Se îndure de voi, cum v-aţi îndurat şi voi de cei ce au murit şi de mine!
9. Să vă dea Domnul să găsiţi odihnă fiecare în casa unui bărbat!” Şi le-a sărutat. Ele au ridicat glasul şi au plâns;
10. şi i-au zis: „Nu; noi vom merge cu tine la poporul tău.”
11. Naomi a zis: „Întoarceţi-vă, fiicele mele! Pentru ce să veniţi voi cu mine? Mai am eu oare fii în pântecele meu, ca să poată fi bărbaţii voştri?
12. Întoarceţi-vă, fiicele mele, şi duceţi-vă! Eu sunt prea bătrână ca să mă mărit din nou. Şi chiar dacă aş zice că trag nădejde; chiar dacă în noaptea aceasta aş fi cu un bărbat şi aş naşte fii,
13. aţi mai aştepta voi până să se facă mari şi aţi vrea voi să nu vă măritaţi din pricina lor? Nu, fiicele mele! Eu sunt mult mai amărâtă decât voi, pentru că mâna Domnului s-a întins împotriva mea.”
14. Şi ele au ridicat glasul şi iarăşi au plâns. Orpa a sărutat pe soacra sa şi a plecat, dar Rut s-a ţinut de ea.
15. Naomi a zis către Rut: „Iată, cumnata ta s-a întors la poporul ei şi la dumnezeii ei; întoarce-te şi tu după cumnata ta.”
16. Rut a răspuns: „Nu sta de mine să te las şi să mă întorc de la tine! Încotro vei merge tu, voi merge şi eu, unde vei locui tu, voi locui şi eu; poporul tău va fi poporul meu, şi Dumnezeul tău va fi Dumnezeul meu;
17. unde vei muri tu, voi muri şi eu şi voi fi îngropată acolo. Facă-mi Domnul ce o vrea, dar nimic nu mă va despărţi de tine decât moartea!”
18. Naomi, văzând-o hotărâtă să meargă cu ea, n-a mai stăruit.
19. Au călătorit împreună până ce au ajuns la Betleem. Şi când au intrat în Betleem, toată cetatea s-a pus în mişcare din pricina lor, şi femeile ziceau: „Naomi este aceasta?”
20. Ea le-a zis: „Nu-mi mai ziceţi Naomi; ziceţi-mi Mara căci Cel Atotputernic m-a umplut de amărăciune.
21. La plecare eram în belşug, şi acum Domnul mă aduce înapoi cu mâinile goale. De ce să-mi mai ziceţi Naomi, când Domnul S-a rostit împotriva mea, şi Cel Atotputernic m-a întristat?”
22. Astfel s-au întors din ţara Moabului Naomi şi nora sa Rut, moabita. Au ajuns la Betleem la începutul seceratului orzului.

Părăsirea ţării natale şi stabilirea în altă ţară este o experienţă care stârneşte întotdeauna teamă, mai ales dacă motivul plecării este nevoia de a supravieţui. Foametea din Iuda i-a constrâns pe Elimelec, pe Naomi şi pe cei doi fii ai lor să emigreze în Moab, o ţară fertilă, unde puteau găsi hrană. Moabiţii erau un popor idolatru (Jud. 10,6), iar practicile lor erau total opuse convingerilor evreilor. Probabil că acest fapt le-a adus noilor veniţi mari neplăceri. După un timp, Elimelec a murit. Naomi a rămas singură cu doi băieţi într-o ţară străină, fără apărare şi supusă dispreţului oamenilor. Băieţii lui Naomi, Mahlon şi Chilion, s-au căsătorit cu fete din Moab. Probabil că acest lucru a stârnit anumite conflicte, cel puţin la început, din cauza diferenţelor religioase semnificative. Deşi Legea nu interzicea explicit căsătoriile între evrei şi moabiţi, era precizat ca moabiţii şi urmaşii lor să nu intre în adunarea Domnului până la al zecelea neam (Deut. 23,3).

Judecatori 10

6. Copiii lui Israel au făcut iarăşi ce nu plăcea Domnului; au slujit Baalilor şi Astarteilor, dumnezeilor Siriei, dumnezeilor Sidonului, dumnezeilor Moabului, dumnezeilor fiilor lui Amon şi dumnezeilor filistenilor, şi au părăsit pe Domnul şi nu I-au mai slujit.

Deuteronomul 23

3. Amonitul şi moabitul să nu intre în adunarea Domnului, nici chiar al zecelea neam, pe vecie,

Apoi, lui Naomi i-au murit şi cei doi fii, ale căror nume înseamnă „boală” şi „irosire”. Nici nu se putea o situaţie mai tragică: Naomi este singura supravieţuitoare a familiei, iar rudele ei locuiesc departe, în Betleem.

5. Care a fost punctul de cotitură din viaţa lui Naomi? Cum a pus Dumnezeu capăt suferinţelor ei? Rut 1,16-18; 4,13-17

Rut 4

13. Boaz a luat pe Rut, care i-a fost nevastă, şi el a intrat la ea. Domnul a făcut-o să zămislească, şi ea a născut un fiu.
14. Femeile au zis Naomei: „Binecuvântat să fie Domnul, care nu te-a lăsat lipsită azi de un bărbat cu drept de răscumpărare şi al cărui nume va fi lăudat în Israel!
15. Copilul acesta îţi va înviora sufletul şi va fi sprijinul bătrâneţilor tale; căci l-a născut nora ta, care te iubeşte şi care face pentru tine mai mult decât şapte fii.”
16. Naomi a luat copilul, l-a ţinut în braţe şi a văzut de el.
17. Vecinele i-au pus nume, zicând: „Un fiu s-a născut Naomei!” Şi l-au numit Obed. Aceasta a fost tatăl lui Isai, tatăl lui David.

În momentul cel mai greu al suferinţei lui Naomi, Rut, nora ei, a fost pentru ea un sprijin emoţional trimis de Dumnezeu. Naomi trebuie să fi fost o femeie remarcabilă, din moment ce a reuşit să câştige devotamentul celor două nurori ale ei, în special pe cel al lui Rut, care L-a primit pe Dumnezeul lui Israel şi a luat hotărârea neabătută de a avea grijă toată viaţa de soacra ei, într-o ţară ai cărei locuitori erau, de secole, duşmanii ei.

Capitolele 2, 3 şi 4 ne relatează o frumoasă succesiune de evenimente, încununate cu o căsătorie fericită. Naomi a lăsat în urmă marea ei suferinţă şi a avut parte să vadă căsătoria nurorii ei cu Boaz şi naşterea nepotului ei, Obed, tatăl lui Isai, tatăl lui David.

Este adevărat că avem nevoie în primul rând să ne încredem în Domnul şi să ne predăm cu totul Lui, însă uneori avem nevoie şi de sprijinul oamenilor. Ai trecut recent printr-o situaţie în care ai avut nevoie de ajutor din partea unui om? Ce câştig ţi-a adus această experienţă?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO