Răbdarea lui Iov
Studiul 8
Duminică , 13 februarie 2011
1. Ce trăsătură îl face pe Iov un exemplu demn de urmat? Iov 5,10.11; vezi şi cap. 1-3.
Iov 5
10. El varsă ploaia pe pământ şi trimite apă pe câmpii. 11. El înalţă pe cei smeriţi şi izbăveşte pe cei necăjiţi.Iov 1
1. Era în ţara Uţ un om care se numea Iov. Şi omul acesta era fără prihană şi curat la suflet. El se temea de Dumnezeu şi se abătea de la rău. 2. I s-au născut şapte fii şi trei fete. 3. Avea şapte mii de oi, trei mii de cămile, cinci sute de perechi de boi, cinci sute de măgăriţe şi un foarte mare număr de slujitori. Şi omul acesta era cel mai cu vază din toţi locuitorii Răsăritului. 4. Fiii săi se duceau unii la alţii şi dădeau, rând pe rând, câte un ospăţ. Şi pofteau şi pe cele trei surori ale lor să mănânce şi să bea împreună cu ei. 5. Şi, după ce treceau zilele de ospăţ, Iov chema şi sfinţea pe fiii săi: se scula dis-de-dimineaţă şi aducea pentru fiecare din ei câte o ardere de tot. Căci zicea Iov: „Poate că fiii mei au păcătuit şi au supărat pe Dumnezeu în inima lor.” Aşa avea Iov obicei să facă. 6. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor. 7. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 8. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.” 9. Şi Satana a răspuns Domnului: „Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? 10. Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui, şi turmele lui acoperă ţara. 11. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de tot ce are, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 12. Domnul a zis Satanei: „Iată, îţi dau pe mână tot ce are, numai asupra lui să nu întinzi mâna.” Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. 13. Într-o zi, pe când fiii şi fiicele lui Iov mâncau şi beau vin în casa fratelui lor cel întâi născut, 14. a venit la Iov un sol, care a zis: „Boii arau şi măgăriţele păşteau lângă ei. 15. Şi s-au aruncat nişte Sabeeni asupra lor, i-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 16. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Focul lui Dumnezeu a căzut din cer şi a aprins oile şi pe slujitorii tăi şi i-a ars de tot. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 17. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Nişte Haldeeni, înşiraţi în trei cete, s-au aruncat asupra cămilelor, le-au luat şi au trecut pe slujitori prin ascuţişul sabiei. Numai eu am scăpat, ca să-ţi dau de ştire.” 18. Pe când vorbea el încă, a venit un altul şi a zis: „Fiii tăi şi fiicele tale mâncau şi beau vin în casa fratelui lor întâi născut. 19. Şi deodată, a venit un vânt mare de dincolo de pustiu şi a izbit în cele patru colţuri ale casei: casa s-a prăbuşit peste tineri, şi au murit. Şi am scăpat numai eu, ca să-ţi dau de ştire.” 20. Atunci Iov s-a sculat, şi-a sfâşiat mantaua şi şi-a tuns capul. Apoi, aruncându-se la pământ, s-a închinat 21. şi a zis: „Gol am ieşit din pântecele mamei mele şi gol mă voi întoarce în sânul pământului. Domnul a dat şi Domnul a luat – binecuvântat fie Numele Domnului!” 22. În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc şi n-a vorbit nimic necuviincios împotriva lui Dumnezeu.Iov 2
1. Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor şi s-a înfăţişat înaintea Domnului. 2. Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului: „De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.” 3. Domnul a zis Satanei: „Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet. El se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău. El se ţine tare în neprihănirea lui, şi tu Mă îndemni să-l pierd fără pricină.” 4. Şi Satana a răspuns Domnului: „Piele pentru piele! Omul dă tot ce are pentru viaţa lui. 5. Dar ia întinde-Ţi mâna şi atinge-Te de oasele şi de carnea lui, şi sunt încredinţat că Te va blestema în faţă.” 6. Domnul a zis Satanei: „Iată, ţi-l dau pe mână: numai cruţă-i viaţa.” 7. Şi Satana a plecat dinaintea Domnului. Apoi a lovit pe Iov cu o bubă rea, din talpa piciorului până în creştetul capului. 8. Şi Iov a luat un ciob să se scarpine şi a şezut pe cenuşă. 9. Nevasta sa i-a zis: „Tu rămâi neclintit în neprihănirea ta! Blestemă pe Dumnezeu, şi mori!” 10. Dar Iov i-a răspuns: „Vorbeşti ca o femeie nebună. Ce! primim de la Dumnezeu binele, şi să nu primim şi răul?” În toate acestea, Iov n-a păcătuit deloc cu buzele lui. 11. Trei prieteni ai lui Iov, Elifaz din Teman, Bildad din Şuah, şi Ţofar din Naama, au aflat de toate nenorocirile care-l loviseră. S-au sfătuit şi au plecat de acasă să se ducă să-i plângă de milă şi să-l mângâie. 12. Ridicându-şi ochii de departe, nu l-au mai cunoscut. Şi au ridicat glasul şi au plâns. Şi-au sfâşiat mantalele şi au aruncat cu ţărână în văzduh deasupra capetelor lor. 13. Şi au şezut pe pământ lângă el şapte zile şi şapte nopţi, fără să-i spună o vorbă, căci vedeau cât de mare îi este durerea.Iov 3
1. După aceea, Iov a deschis gura şi a blestemat ziua în care s-a născut. 2. A luat cuvântul şi a zis: 3. „Blestemată să fie ziua în care m-am născut şi noaptea care a zis: „S-a zămislit un copil de parte bărbătească.” 4. Prefacă-se în întuneric ziua aceea, să nu Se îngrijească Dumnezeu de ea din cer şi să nu mai strălucească lumina peste ea! 5. S-o cuprindă întunericul şi umbra morţii, nori groşi să vină peste ea, şi neguri de peste zi s-o înspăimânte! 6. Noaptea aceea! S-o acopere întunericul, să piară din an, să nu mai fie numărată între luni! 7. Da, stearpă să fie noaptea aceea, ducă-se veselia din ea! 8. Blestemată să fie de cei ce blestemă zilele, de cei ce ştiu să întărâte Leviatanul; 9. să se întunece stelele din amurgul ei, în zadar să aştepte lumina şi să nu mai vadă genele zorilor zilei! 10. Căci n-a închis pântecele care m-a zămislit, nici n-a ascuns suferinţa dinaintea ochilor mei. 11. De ce n-am murit în pântecele mamei mele? De ce nu mi-am dat sufletul la ieşirea din pântecele ei? 12. De ce am găsit genunchi care să mă primească? Şi ţâţe care să-mi dea lapte? 13. Acum aş fi culcat, aş fi liniştit, aş dormi şi m-aş odihni 14. cu împăraţii şi cei mari de pe pământ, care şi-au zidit falnice morminte, 15. cu domnitorii care aveau aur şi şi-au umplut casele cu argint. 16. Sau n-aş mai fi în viaţă, aş fi ca o stârpitură îngropată, ca nişte copii care n-au văzut lumina! 17. Acolo nu te mai necăjesc cei răi, acolo se odihnesc cei sleiţi de puteri. 18. Acolo cei puşi în lanţuri sunt lăsaţi toţi în pace, nu mai aud glasul asupritorului; 19. cel mic şi cel mare sunt totuna acolo, şi robul scapă de stăpânul său. 20. Pentru ce dă Dumnezeu lumină celui ce suferă şi viaţă celor amărâţi la suflet, 21. care aşteaptă moartea şi nu vine; măcar că o doresc mai mult decât o comoară, 22. care n-ar mai putea de bucurie şi de veselie, dacă ar găsi mormântul? – 23. Pentru ce, zic, dă El lumină omului care nu ştie încotro să meargă, pe care îl îngrădeşte Dumnezeu din toate părţile? 24. Suspinele îmi sunt hrana de toate zilele, şi jalea mi se varsă ca apa. 25. De ce mă tem, aceea mi se întâmplă; de ce mi-e frică, de aceea am parte! 26. N-am nici linişte, nici pace, nici odihnă, şi necazul dă peste mine.”O femeie a mers la un cabinet de consiliere, ca să depăşească o criză serioasă, şi le-a povestit prietenelor ei că şedinţele au avut succes datorită unei idei pe care i-a transmis-o psihologul. Ea spunea că lucrul care a ajutat-o cel mai mult a fost faptul că psihologul îi repeta tot timpul că necazurile ei vor avea un sfârşit. „Acum ţi se pare că totul este întunecat şi că situaţia aceasta nu se va sfârşi niciodată”, spunea el, „dar nu va mai fi mult şi vei ieşi din ea.” Gândul acesta a ajutat-o să reziste.
Cum putem să răbdăm încercarea? Profesorul de Biblie George Goodman a fost vizitat odată de un tânăr care i-a cerut să se roage pentru el. El şi-a prezentat nevoia fără ocolişuri:
– Domnule Goodman, vă rog să vă rugaţi pentru mine ca să am răbdare.
Goodman i-a răspuns:
– Bine, am să mă rog să ai necazuri.
– A, nu, domnule, a zis tânărul, eu am nevoie de răbdare!
– Am înţeles, a replicat Goodman, şi mă voi ruga să ai necazuri.
Apoi a deschis Biblia şi a citit Romani 5,3, lăsându-l pe tânăr fără replică: „Ba mai mult, ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce răbdare”.
Istoria lui Iov ne oferă exemplul suprem de rezistenţă în încercări. Iov avea convingerea că Dumnezeu este milos şi drept. El nu a înţeles de ce a trebuit să sufere; soţia nu i-a oferit sprijin; şi-a pierdut averea şi copiii şi apoi a suferit de o boală cumplită. Cu toate acestea, el nu şi-a pierdut niciodată credinţa în Dumnezeu şi a răbdat până când necazul a luat sfârşit.
2. Ce speranţă nutrea Iov? Cum putem nutri această speranţă chiar când avem greutăţi mari? Iov 19,25
Iov 19
25. Dar ştiu că Răscumpărătorul meu este viu şi că Se va ridica la urmă pe pământ.Gândeşte-te la situaţiile dificile prin care ai trecut până acum. Ce speranţă te-a ajutat să mergi mai departe? Ce cuvinte de încurajare ţi-au fost de folos? Ce cuvinte nu ţi-au fost de folos, ba dimpotrivă, ţi-au făcut un deserviciu? Ce ai învăţat cu privire la modul potrivit de a te face de folos unei persoane care trece printr-un necaz?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
