Cugetele inimii mele

Studiul 6

Miercuri , 2 februarie 2011

5.  Citeşte 1 Împ. 8,39; Ps. 19,14; 1 Cron. 28,9 şi 1 Sam. 16,7. Ce idee subliniază  aceste texte? Ce efect ar trebui să aibă acest adevăr asupra noastră  şi asupra gândirii noastre? Ce sentiment îţi inspiră acest adevăr: de  nelinişte, de teamă, de speranţă? De ce?

1 Imparati 8

39. ascultă-l din ceruri, din locul locuinţei Tale, şi iartă-l; lucrează şi răsplăteşte fiecăruia după căile lui, Tu care cunoşti inima fiecăruia, căci numai Tu cunoşti inima tuturor copiilor oamenilor,

Psalmii 19

14. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

1 Cronici 28

9. Şi tu, fiule Solomoane, cunoaşte pe Dumnezeul tatălui tău şi slujeşte-I cu toată inima şi cu un suflet binevoitor; căci Domnul cercetează toate inimile şi pătrunde toate închipuirile şi toate gândurile. Dacă-L vei căuta, Se va lăsa găsit de tine; dar dacă-L vei părăsi, te va lepăda şi El pe vecie.

1 Samuel 16

7. Şi Domnul a zis lui Samuel: „Nu te uita la înfăţişarea şi înălţimea staturii lui, căci l-am lepădat. Domnul nu Se uită la ce se uită omul; omul se uită la ceea ce izbeşte ochii, dar Domnul Se uită la inimă.”

Cuvântul inimă este deseori folosit în Biblie cu sensul de sediu al gândurilor şi al emoţiilor (vezi Mat. 9,4). Numai Dumnezeu are acces la activitatea tainică a minţii noastre, la intenţiile noastre, la dorinţele noastre  ascunse. Nimic, nici măcar gândurile de o clipă, nu trec neobservate de  Creatorul nostru.

Matei 9

4. Isus, care le cunoştea gândurile, a zis: „Pentru ce aveţi gânduri rele în inimile voastre?

Faptul că Dumnezeu ştie ce se întâmplă în sufletul nostru este un avantaj. Când suntem prea descurajaţi ca să mai rostim o rugăciune, Dumnezeu ştie acest lucru. Oamenii nu văd decât înfăţişarea şi purtarea şi, pe  baza observaţiilor făcute, încearcă să deducă ce e în mintea unui om, dar  Dumnezeu cunoaşte gândurile în profunzimea lor.

La fel ca oamenii, Satana şi îngerii lui pot face observaţii, pot asculta şi pot bănui ce se petrece în interiorul minţii noastre. „Satana nu ne  poate citi gândurile, însă el vede faptele noastre, aude cuvintele pe care  le rostim; apoi, pe baza experienţei lui îndelungate cu membrii familiei  omeneşti, îşi adaptează ispitele pentru a profita de slăbiciunile noastre de  caracter.” – Ellen G. White, The Review and Herald, 19 mai 1891

Atunci când iei decizii (legate de viaţa personală sau de locul de  muncă), atunci când te gândeşti la alţi oameni, opreşte-te un moment şi  înalţă în gând o rugăciune la Dumnezeu. Bucură-te de privilegiul de a sta  de vorbă personal cu El. Nicio fiinţă din univers nu poate „intercepta”  această convorbire. Când Îi vei permite lui Hristos să ia în stăpânire gândirea ta, vei fi ocrotit de ispite şi vei primi binecuvântări spirituale. Prin  aceasta, vei reuşi să ai o relaţie mai strânsă cu Domnul.

Cum te-a ajutat studiul acesta să înţelegi mai bine îndemnul Bibliei de a  nu-i judeca pe alţii? De câte ori ţi s-a întâmplat ca oamenii să-ţi judece greşit  motivele inimii? De ce este important să nu-i judeci, la rândul tău, pe alţii?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO