Cu toată smerenia şi blândeţea

Studiul 4

Duminică, 16 ianuarie

1. De ce asociază Pavel smerenia, blândeţea şi răbdarea cu relaţiile bune dintre oameni şi cu unitatea? Efeseni 4,1-3

Efeseni 4

1. Vă sfătuiesc, dar, eu, cel întemniţat pentru Domnul, să vă purtaţi într-un chip vrednic de chemarea pe care aţi primit-o,

2. cu toată smerenia şi blândeţea, cu îndelungă răbdare; îngăduiţi-vă unii pe alţii în dragoste

3. şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

2. Ce putem învăţa din purtarea lui Abigail şi a lui David despre comportamentul potrivit în situaţii dificile şi tensionate? 1 Samuel 25

1 Samuel 25

1. Samuel a murit. Tot Israelul s-a adunat şi l-a plâns şi l-au îngropat în locuinţa lui, la Rama. Atunci David s-a sculat şi s-a coborât în pustiul Paran.

2. În Maon era un om foarte bogat, a cărui avere era în Carmel; avea trei mii de oi şi o mie de capre şi se afla la Carmel pentru tunderea oilor lui.

3. Numele acestui om era Nabal, şi nevasta lui se chema Abigail; era o femeie cu judecată şi frumoasă la chip, dar bărbatul ei era aspru şi rău în faptele lui. El se trăgea din Caleb.

4. David a aflat în pustiu că Nabal îşi tunde oile.

5. A trimis la el zece tineri, cărora le-a zis: „Suiţi-vă la Carmel şi duceţi-vă la Nabal. Întrebaţi-l de sănătate în numele meu

6. şi să-i vorbiţi aşa: „Să trăieşti în pace, şi pacea să fie cu casa ta şi cu tot ce este al tău.

7. Şi acum, am auzit că tunzi oile. Păstorii tăi au fost cu noi; nu i-am ocărât şi nu li s-a luat nimic în tot timpul cât au fost la Carmel.

8. Întreabă pe slujitorii tăi şi-ţi vor spune. Să capete trecere, dar, tinerii aceştia înaintea ta, fiindcă venim într-o zi de bucurie. Dă, dar, te rog, robilor tăi şi fiului tău David, ce te lasă inima.”

9. Când au ajuns oamenii lui David, au spus lui Nabal toate aceste cuvinte, în numele lui David. Apoi au tăcut.

10. Nabal a răspuns slujitorilor lui David: „Cine este David şi cine este fiul lui Isai? Astăzi sunt mulţi slujitori care fug de la stăpâni.

11. Şi să-mi iau eu pâinea, apa şi vitele mele, pe care le-am tăiat pentru tunzătorii mei, şi să le dau unor oameni care sunt de nu ştiu unde?”

12. Oamenii lui David şi-au luat drumul înapoi; s-au întors şi au spus, la sosirea lor, toate aceste cuvinte lui David.

13. Atunci David a zis oamenilor săi: „Fiecare din voi să-şi încingă sabia!” Şi fiecare şi-a încins sabia. David şi-a încins şi el sabia, şi aproape patru sute de inşi s-au suit după el. Au mai rămas doar două sute la calabalâcuri.

14. Unul din slujitorii lui Nabal a venit şi a zis către Abigail, nevasta lui Nabal: „Iată că David a trimis din pustiu nişte soli să întrebe de sănătate pe stăpânul nostru, şi el s-a purtat rău cu ei.

15. Şi totuşi oamenii aceştia au fost foarte buni cu noi; nu ne-au ocărât şi nu ni s-a luat nimic, în tot timpul cât am fost cu ei în câmp.

16. Ne-au fost zid şi zi şi noapte, în tot timpul cât am fost cu ei, la păscutul turmelor.

17. Să ştii acum şi vezi ce ai de făcut, căci pierderea stăpânului nostru şi a întregii lui case este hotărâtă, şi el este aşa de rău încât nimeni nu îndrăzneşte să-i vorbească.”

18. Abigail a luat îndată două sute de pâini, două burdufuri cu vin, cinci oi pregătite, cinci măsuri de grâu prăjit, o sută de turte de stafide şi două sute de legături de smochine. Le-a pus pe măgari

19. şi a zis slujitorilor săi: „Luaţi-o înaintea mea, şi eu voi veni după voi.” N-a spus nimic bărbatului ei, Nabal.

20. Ea a încălecat pe un măgar, a coborât muntele pe un drum tufos, şi iată că David şi oamenii lui se coborau în faţa ei, aşa că i-a întâlnit. –

21. David zisese: „În zadar am păzit tot ce are omul acesta în pustiu, de nu s-a luat nimic din tot ce are, căci mi-a întors rău pentru bine.

22. Dumnezeu să pedepsească pe robul Său David cu toată asprimea, dacă voi mai lăsa să rămână până la lumina zilei pe cineva de parte bărbătească din tot ce este al lui Nabal!”

23. Când a zărit Abigail pe David, s-a dat jos repede de pe măgar, a căzut cu faţa la pământ înaintea lui David şi s-a închinat până la pământ.

24. Apoi, aruncându-se la picioarele lui, a zis: „Eu sunt de vină, domnul meu! Îngăduie roabei tale să-ţi vorbească la urechi şi ascultă cuvintele roabei tale.

25. Să nu-şi pună domnul meu mintea cu omul acela rău, cu Nabal, căci, cum îi este numele, aşa este şi el; Nabal îi este numele şi este plin de nebunie. Şi eu, roaba ta, n-am văzut pe oamenii trimişi de domnul meu.

26. Acum, domnul meu, viu este Domnul şi viu este sufletul tău, că Domnul te-a oprit să verşi sânge şi să te ajuţi cu mâna ta. Vrăjmaşii tăi, cei ce vor răul domnului meu, să fie ca Nabal!

27. Primeşte darul acesta pe care-l aduce roaba ta domnului meu şi să se împartă oamenilor care merg după domnul meu.

28. Iartă, te rog, vina roabei tale, căci Domnul va face domnului meu o casă trainică; iartă, căci domnul meu poartă războaiele Domnului, şi niciodată nu va fi răutate în tine.

29. Dacă se va ridica cineva care să te urmărească şi să vrea să-ţi ia viaţa, sufletul domnului meu va fi legat în mănunchiul celor vii la Domnul Dumnezeul tău, şi să arunce cu praştia sufletul vrăjmaşilor tăi.

30. Când va face Domnul domnului meu tot binele pe care ţi l-a făgăduit, şi te va pune mai mare peste Israel,

31. atunci nu va avea domnul meu nici mustrări de cuget şi nici nu-l va durea inima că a vărsat sânge degeaba şi că s-a răzbunat singur. Şi când va face Domnul bine domnului meu, adu-ţi aminte de roaba ta.”

32. David a zis Abigailei: „Binecuvântat să fie Domnul Dumnezeul lui Israel care te-a trimis astăzi înaintea mea!

33. Binecuvântată să fie judecata ta şi binecuvântată să fii tu, că m-ai oprit în ziua aceasta să vărs sânge şi mi-ai oprit mâna!

34. Dar viu este Domnul Dumnezeul lui Israel care m-a oprit să-ţi fac rău că, dacă nu te-ai fi grăbit să vii înaintea mea, n-ar mai fi rămas nimic din ce este al lui Nabal, până la lumina zilei de mâine.”

35. Şi David a luat din mâna Abigailei ce-i adusese şi i-a zis: „Suie-te în pace acasă; vezi că ţi-am ascultat glasul şi te-am primit bine.”

36. Abigail a ajuns la Nabal. Şi tocmai el dădea în casa lui un ospăţ ca un ospăţ împărătesc; inima îi era veselă şi era beat mort. Ea nu i-a spus nimic, nimic, până la lumina zilei.

37. Dar dimineaţa, după ce trecuse beţia lui Nabal, nevasta sa i-a istorisit ce se întâmplase. Inima lui Nabal a primit o lovitură de moarte şi s-a făcut ca o piatră.

38. Cam după zece zile, Domnul a lovit pe Nabal şi a murit.

39. David a aflat că murise Nabal şi a zis: „Binecuvântat să fie Domnul, că mi-a apărat pricina în ocara pe care mi-a făcut-o Nabal şi a împiedicat pe robul Său să facă rău! Domnul a făcut ca răutatea lui Nabal să cadă asupra capului lui.” David a trimis vorbă Abigailei că vrea s-o ia de nevastă.

40. Slujitorii lui David au ajuns la Abigail, la Carmel, şi i-au vorbit aşa: „David ne-a trimis la tine ca să te ia de nevastă.”

41. Ea s-a sculat, s-a aruncat cu faţa la pământ şi a zis: „Iată, roaba ta se socoteşte ca o roabă, gata să spele picioarele slujitorilor domnului meu.”

42. Şi îndată Abigail a plecat călare pe un măgar şi însoţită de cinci fete; a mers după solii lui David şi i-a fost nevastă.

43. David luase şi pe Ahinoam din Izreel, şi amândouă au fost nevestele lui.

44. Şi Saul dăduse pe fiica sa Mical, nevasta lui David, lui Palti din Galim, fiul lui Laiş.

Istoria lui David, Nabal şi Abigail este un exemplu excelent de interacţiune socială de succes. Rezultatele variază mult, în funcţie de modul în care indivizii se raportează la alţii – dacă se cred superiori dacă se consideră egali cu ceilalţi sau dacă se poartă ca nişte prieteni sau colegi smeriţi.

David i-a trimis pe oştenii lui la Nabal cu o cerere justificată. „Noi i-am ocrotit pe oamenii tăi şi am păzit bunurile tale; dă-ne ce te lasă inima.” (1 Sam. 25,7.8; parafrazarea autorului)

Însă Nabal nu ştia nimic despre bunătate şi diplomaţie. Biblia ne spune că el era un om aspru şi rău în faptele lui. În alte traduceri ale Bibliei, îl găsim descris în cuvinte precum: ursuz, meschin, brutal, grosolan, necinstit, îndărătnic şi necioplit. Fără îndoială că aşa s-a purtat cu oamenii lui David.

Observă în schimb atitudinea iniţială a lui David. Deşi avea cu el o mulţime de luptători, i-a transmis un mesaj plin de tact şi de smerenie, urându-i lui Nabal şi casei lui viaţă lungă şi sănătate şi folosind cuvintele „fiul tău David” (vers. 8).
Biblia ne spune despre Abigail că era o femeie inteligentă şi frumoasă. Observă comportamentul ei: i-a adus lui David o cantitate mai mult decât suficientă de bucate alese; a alergat înaintea lui, ca să-i potolească mânia; s-a plecat înaintea lui; s-a numit „roaba ta”; i s-a adresat lui David cu „domnul meu”; i-a cerut iertare şi i-a amintit că, fiind omul lui Dumnezeu, el trebuia să aibă grijă să nu verse sânge nevinovat.

Intervenţia ei smerită şi plină de tact a avut drept rezultat o schimbare totală a intenţiilor lui David. El L-a lăudat pe Dumnezeu pentru gestul ei şi a lăudat-o pe ea pentru judecata ei sănătoasă. Această mijlocire eficientă, în temere de Dumnezeu, a salvat viaţa multor oameni nevinovaţi. Cât despre Nabal, nu a fost nevoie ca David să îl ucidă, fiindcă a murit de frică, probabil în urma unui stop cardiac.

De regulă, este uşor să fim buni cu cei pe care îi iubim. Dar cum ne purtăm cu cei care ne sunt antipatici? Care crezi că ar fi reacţia lor, dacă te-ai purta cu smerenie şi blândeţe? Prin harul lui Dumnezeu, încearcă să te porţi aşa (nu uita că s-ar putea ca şi tu să îi fii antipatic cuiva!).

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO