Un mijloc neobişnuit prin care lucrează Dumnezeu

Văduva iese să strângă lemne de foc, ca să coacă ultima pâine pentru ea şi fiul ei. Ea îl recunoaşte imediat pe Ilie, ca pe un credincios al lui Dumnezeu. Textul nu spune din ce motiv, dar ceva o face să ştie că Ilie se închina Domnului.

2. Femeia recunoaşte că Dumnezeu există, dar ce înseamnă lucrul acesta în acel moment? Ce a vrut să spună prin: „să mâncăm şi să murim”? 1 Regi 17,12

1 Regi 17

12. Şi ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău, că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală şi puţin untdelemn într-un ulcior. Şi iată, strâng două bucăţi de lemne, apoi mă voi întoarce şi voi pregăti ce am pentru mine şi pentru fiul meu: vom mânca şi apoi vom muri.”

3. Ce asemănări observi între 1 Regi 17,3 şi 17,8.9?

1 Regi 17

3. „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.

8. Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:

9. „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

Dumnezeu îl călăuzeşte pe profetul Său pentru a-i salva viaţa. Mai întâi, îi spune să se ascundă lângă pârâul Cherit. Le porunceşte corbilor să-l hrănească. După aceea, Dumnezeu îi „porunceşte” din nou şi îl trimite la Sarepta, unde „îi poruncise unei văduve” (vers. 9) să-l hrănească.

Ea pare a fi un mijloc neobişnuit prin care lucrează Dumnezeu. Ea nu este o israelită. Este o văduvă cu un statut social foarte modest şi fără nicio influenţă sau putere. Ea însăşi este pe punctul de a muri de foame.

Ce lecţie incredibilă poate să fie învăţată din această strategie divină! Foarte adesea, Dumnezeu ne alege nu pentru că am avea o putere deosebită, ci tocmai în ciuda slăbiciunilor noastre (2 Corinteni 12,9).

2 Corinteni 12

9. Şi El mi-a zis: „Harul Meu îţi este de ajuns; căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită.” Deci mă voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine.

Ieri, am văzut că Dumnezeu nu este limitat din punct de vedere geografic. Astăzi, vedem că nu este limitat nici de limitele omeneşti. El este Acela care porunceşte. Pretutindeni în această relatare este clar că Dumnezeu conduce totul, iar aspectul acesta este foarte important în contextul mai amplu al lucrării de slujire a lui Ilie, în marea luptă dintre Domnul şi Baal. Nimic şi nimeni nu poate să stea în calea voinţei lui Dumnezeu. Chiar dacă asupra noastră vor veni evenimentele dureroase sau dăunătoare pentru viaţa noastră, planurile lui Dumnezeu pentru noi sunt întotdeauna bune (Ieremia 29,11), deşi poate că noi nu înţelegem imediat faptul acesta. Trebuie să învăţăm să ne încredem în El în toate situaţiile, atât în cele bune, cât şi în cele rele, deoarece noi suntem ai Lui.

Ieremia 29

11. Căci Eu ştiu gândurile pe care le am cu privire la voi, zice Domnul, gânduri de pace, şi nu de nenorocire, ca să vă dau un viitor şi o nădejde.

Cum a fost Domnul în stare să te folosească în ciuda slăbiciunilor tale? Cu cât mai mult ai fi putut să faci, dacă ai fi biruit acele slăbiciuni prin puterea Sa?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO