duminică, 5 decembrie 2010
0

La Sarepta

Istoria aceasta începe cu porunca pe care Dumnezeu i-a dat-o marelui profet Ilie, spunându-i să meargă la Sarepta. De ce? Împărăţia lui Israel căzuse în idolatrie. Închinarea la Baal ajunsese religia oficială. Dumnezeu „îl atacase” pe zeul furtunii, declarând prin Ilie, profetul Său, că nu va mai fi rouă şi ploaie (1 Regi 17,1).

1 Regi 17

1. Ilie, tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”

1. Ce ironie se află în ideea că Dumnezeu îi spune unei împărăţii care se închină zeului furtunii că nu va mai fi ploaie? Ce ne spune faptul acesta despre puterea lui Dumnezeu în lumea noastră, în contrast cu orice altă putere? Psalmi 86,8; Ieremia 10,6; Evrei 1,1-3; Iov 38.

Psalmi 86

8. Nimeni nu este ca Tine între dumnezei, Doamne, şi nimic nu seamănă cu lucrările Tale.

Ieremia 10

6. Niciunul nu este ca Tine, Doamne! Mare eşti Tu şi mare este Numele Tău prin puterea Ta.

Evrei 1

1. După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2. la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.
3. El, care este oglindirea slavei Lui şi întipărirea Fiinţei Lui şi care ţine toate lucrurile cu cuvântul puterii Lui, a făcut curăţarea păcatelor şi a şezut la dreapta Măririi în locurile preaînalte,

Iov 38

1. Domnul a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii şi a zis:
2. „Cine este cel ce Îmi întunecă planurile prin cuvântări fără pricepere?
3. Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz, ca Eu să te întreb, şi tu să Mă înveţi.
4. Unde erai tu când am întemeiat pământul? Spune, dacă ai pricepere.
5. Cine i-a hotărât măsurile, ştii? Sau cine a întins frânghia de măsurat peste el?
6. Pe ce sunt sprijinite temeliile lui? Sau cine i-a pus piatra din capul unghiului,
7. atunci când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie şi când toţi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?
8. Cine a închis marea cu porţi, când s-a aruncat din pântecele mamei ei?
9. Când i-am făcut haina din nori şi scutece din întuneric;
10. când i-am pus hotar şi când i-am pus zăvoare şi porţi;
11. când am zis: „Până aici să vii, să nu treci mai departe; aici să ţi se oprească mândria valurilor tale”?
12. De când eşti, ai poruncit tu dimineţii? Ai arătat zorilor locul lor,
13. ca să apuce capetele pământului şi să scuture pe cei răi de pe el?
14. Ca pământul să se schimbe ca lutul pe care se pune o pecete, şi toate lucrurile să se arate îmbrăcate ca în haina lor adevărată?
15. Pentru ca cei răi să fie lipsiţi de lumina lor, şi braţul care se ridică să fie zdrobit?
16. Ai pătruns tu până la izvoarele mării? Sau te-ai plimbat tu prin fundurile adâncului?
17. Ţi s-au deschis porţile morţii? Sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?
18. Ai cuprins tu cu privirea întinderea pământului? Vorbeşte, dacă ştii toate aceste lucruri.
19. Unde este drumul care duce la locaşul luminii? Şi întunericul unde îşi are locuinţa?
20. Poţi să le urmăreşti până la hotarul lor şi să cunoşti cărările locuinţei lor?
21. Ştii, căci atunci erai născut, şi numărul zilelor tale este mare!
22. Ai ajuns tu până la cămările zăpezii? Ai văzut tu cămările grindinei,
23. pe care le păstrez pentru vremurile de strâmtorare, pentru zilele de război şi de bătălie?
24. Pe ce cale se împarte lumina? Şi pe ce cale se împrăştie vântul de răsărit pe pământ?
25. Cine a deschis un loc de scurgere ploii şi a însemnat drumul fulgerului şi al tunetului,
26. pentru ca să cadă ploaia pe un pământ fără locuitori, pe un pustiu unde nu sunt oameni;
27. pentru ca să adape locurile pustii şi uscate, şi ca să facă să încolţească şi să răsară iarba?
28. Are ploaia tată? Cine dă naştere picăturilor de rouă?
29. Din al cui sân iese gheaţa şi cine naşte promoroaca cerului,
30. ca apele să se îngroaşe ca o piatră, şi faţa adâncului să se întărească?
31. Poţi să înnozi tu legăturile Găinuşei sau să dezlegi frânghiile Orionului?
32. Tu faci să iasă la vremea lor semnele zodiacului şi tu cârmuieşti Ursul mare cu puii lui?
33. Cunoşti tu legile cerului? Sau tu îi orânduieşti stăpânirea pe pământ?
34. Îţi înalţi tu glasul până la nori, ca să chemi să te acopere râuri de ape?
35. Poţi tu să arunci fulgerele ca să plece? Îţi zic ele: „Iată-ne”?
36. Cine a pus înţelepciunea în negura norilor sau cine a dat pricepere întocmirii văzduhului?
37. Cine poate să numere norii cu înţelepciune şi să verse burdufurile cerurilor,
38. pentru ca să înceapă pulberea să facă noroi, şi bulgării de pământ să se lipească împreună?
39. Tu izgoneşti prada pentru leoaică şi tu potoleşti foamea puilor de lei,
40. când stau ghemuiţi în vizuina lor, când stau la pândă în culcuşul lor?
41. Cine pregăteşte corbului hrana, când puii lui strigă spre Dumnezeu, când umblă rătăciţi şi flămânzi?

Ilie se ascunsese lângă pârâul Cherit (1 Regi 17,3), în timp ce ţara lui Israel se usca din cauza unei secete devastatoare. În cele din urmă, pârâul a secat, iar Dumnezeu i-a poruncit profetului să plece la Sarepta, într-o ţară străină (1 Regi 17,1-9).

1 Regi 17

1. Ilie, tişbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel al cărui slujitor sunt, că în anii aceştia nu va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu.”
2. Şi cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe:
3. „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
4. Vei bea apă din pârâu, şi am poruncit corbilor să te hrănească acolo.”
5. El a plecat şi a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus şi s-a aşezat lângă pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului.
6. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa şi pâine şi carne seara, şi bea apă din pârâu.
7. Dar după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în ţară.
8. Atunci cuvântul Domnului i-a vorbit astfel:
9. „Scoală-te, du-te la Sarepta, care ţine de Sidon, şi rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească.”

Sarepta se află pe coasta Mediteranei, între Tir şi Sidon, pe teritoriul Feniciei, de unde venea regina Izabela. Una dintre zeităţile naţionale im- portante ale fenicienilor era Baal, iar Izabela, devenind soţia lui Ahab, a adus efectiv închinarea la Baal în Israel. În lumea antică, zeii erau consideraţi ca aparţinând unui oraş sau unei regiuni specifice. Pentru că Sarepta era situată în afara graniţelor lui Israel, într-o ţară străină, se presupune că era departe de zona de influenţă a Domnului. De asemenea, acest popor păgân ar fi trebuit să fie departe de Dumnezeu. Însă nimeni nu este niciodată departe de Dumnezeu. Chiar într-un centru al închinării la Baal, Dumnezeu urmează să-Şi descopere prezenţa şi puterea.

Este important să observăm că Dumnezeu foloseşte o nevoie a profetului pentru a intra în legătură cu o femeie din îndepărtatul oraş Sarepta. Pentru că noi credem în Isus, nu trebuie să le dăm celor din jurul nostru o falsă impresie de bine. Nu trebuie să ne ascundem problemele şi să pretindem că nu ducem lipsă de nimic, deoarece, aşa cum ştim toţi, lucrul acesta nu este adevărat. Chiar dacă suntem creştini, totuşi suferim, suntem răniţi, avem nevoie uneori de consolare şi ajutor de la alţii care s-ar putea să nu împărtăşească credinţa noastră sau să nu aibă niciun fel de credinţă.

Ce este greşit în atitudinea de a susţine că a cere ajutor de la alţii este o dovadă că ne lipseşte credinţa? Cum am putea să le descoperim altora bunătatea şi caracterul lui Dumnezeu chiar prin nevoile noastre?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO