Văduva din Sarepta: saltul credinţei

Pentru studiul din această săptămână, citeşte: 1 Regi 17; Iov 38; 42,5.6; Luca 4,24-28; Evrei 11,1; Apocalipsa 1,17.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „Sunt încredinţat că Acela care a început în voi această bună lucrare o va isprăvi până în ziua lui Isus Hristos.” (Filipeni 1,6)

Moartea nu era ceva necunoscut pentru femeia aceasta. Ea îl văzuse pe soţul ei murind. Acum, privea neajutorată cum totul din jurul ei murea. Iarba se usca, frunzele cădeau din pomi, vacile erau numai piele şi os, caprele behăiau jalnic. În fiecare zi, se uita către cerul fără nori sperând, împotriva tuturor semnelor, că vor apărea norii şi ploaia. Ea împărţise făina şi uleiul în porţii, în încercarea de a le face să ajungă până la sfârşitul secetei. În fiecare zi, împărţea cu fiul ei o turtă mică şi subţire. Fiul ei avea nevoie de toată hrana pe care putea să i-o ofere. O durea să-l vadă pe băiatul ei aşa de slab şi lipsit de putere. Totuşi sacrificiul ei părea inutil – se temea că amândoi vor muri în curând de foame. Mai avea untdelemn şi făină doar pentru o ultimă porţie de pâine. Ţinându-l pe fiul ei de mână, văduva iese din oraşul prăfuit, Sarepta, să caute nişte lemne de foc, cu care să gătească ultima lor masă. În acest punct, femeia aceasta, al cărei nume nu-l cunoaştem, intră în istoria sfântă, învăţându-ne lecţii pe care putem să le aplicăm şi noi, mii de ani mai târziu. În săptămâna aceasta, vedem marea luptă dintre Dumnezeu şi Satana desfăşurându-se în miniatură, în viaţa unei văduve fără nume, care Îl alege pe Dumnezeu şi este condusă, pas cu pas, într-o călătorie a credinţei.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO