Soarta lui Abiatar

După moartea lui David şi venirea lui Solomon la tron, anumite probleme au trebuit să fie rezolvate. După ce Adonia a fost omorât (1 Regi 2,13-25), încă mai era problema preotului Abiatar, care îl slujise aşa de credincios pe David, tatăl lui Solomon. Ce trebuia să i se facă pentru contribuţia sa la răzvrătirea împotriva lui Solomon?

1 Regi 2

13. Adonia, fiul Haghitei, s-a dus la Bat-Şeba, mama lui Solomon. Ea i-a zis: „Vii cu gânduri paşnice?” El a răspuns: „Da.”

14. Şi a adăugat: „Am să-ţi spun o vorbă.” Ea a zis: „Vorbeşte!”

15. Şi el a zis: „Ştii că împărăţia era a mea şi că tot Israelul îşi îndrepta privirile spre mine ca să fiu împărat. Dar împărăţia s-a întors şi a căzut fratelui meu, pentru că Domnul i-a dat-o.

16. Acum îţi cer un lucru: nu-ţi întoarce faţa!” Ea i-a răspuns: „Vorbeşte!”

17. Şi el a zis: „Spune, te rog, împăratului Solomon – căci nu se poate să nu te asculte – să-mi dea de nevastă pe Abişag, sunamita.”

18. Bat-Şeba a zis: „Bine! Voi vorbi împăratului pentru tine.”

19. Bat-Şeba s-a dus la împăratul Solomon, să-i vorbească pentru Adonia. Împăratul s-a sculat s-o întâmpine, s-a închinat înaintea ei şi a şezut pe scaunul său de domnie. Au pus un scaun pentru mama împăratului, şi ea a şezut la dreapta lui.

20. Apoi a zis: „Am să-ţi fac o mică rugăminte: să mă asculţi!” Şi împăratul i-a zis: „Cere, mamă, căci te voi asculta.”

21. Ea a zis: „Abişag, sunamita, să fie dată de nevastă fratelui tău Adonia.”

22. Împăratul Solomon a răspuns mamei sale: „Pentru ce ceri numai pe Abişag, sunamita, pentru Adonia? Cere şi împărăţia pentru el – căci este fratele meu mai mare decât mine – pentru el, pentru preotul Abiatar şi pentru Ioab, fiul Ţeruiei.”

23. Atunci împăratul a jurat pe Domnul, zicând: „Să mă pedepsească Dumnezeu cu toată asprimea, dacă nu-l vor costa viaţa pe Adonia cuvintele acestea!

24. Acum, viu este Domnul, care m-a întărit şi m-a suit pe scaunul de domnie al tatălui meu, David, şi care mi-a făcut o casă, după făgăduinţa Lui, că astăzi va muri Adonia!”

25. Şi împăratul Solomon a trimis pe Benaia, fiul lui Iehoiada, care l-a lovit; şi Adonia a murit.

5. Cum îl tratează Solomon pe Abiatar şi de ce? 1 Regi 2,26.27

1 Regi 2

26. Împăratul a zis apoi preotului Abiatar: „Du-te la Anatot, la moşiile tale, căci eşti vrednic de moarte; dar nu te voi omorî azi, pentru că ai purtat chivotul Domnului Dumnezeu înaintea tatălui meu, David, şi pentru că ai luat parte la toate suferinţele tatălui meu.”

27. Astfel Solomon a scos pe Abiatar din slujba de preot al Domnului, ca să împlinească cuvântul rostit de Domnul asupra casei lui Eli, în Silo.

O citire superficială a acestui verset poate să lase impresia că Abiatar este scos din funcţie din cauza unei profeţii făcute lui Eli cu o sută de ani înainte (1 Samuel 2,30-36). În realitate, aici avem o demonstraţie a felului în care Dumnezeu cunoaşte alegerile noastre viitoare. Dumnezeu ştie ce alegeri vom face noi şi urmaşii noştri şi, ca urmare, poate face profeţii. Dumnezeu a ştiut că, aşa cum fiii lui Eli s-au descalificat pentru slujba preoţească prin comportamentul lor, tot aşa se va descalifica şi Abiatar, urmaşul lor, prin faptul că nu va fi dispus să accepte alegerile lui Dumnezeu.

1 Samuel 2

30. De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul lui Israel: „Spusesem că şi casa ta şi casa tatălui tău au să umble întotdeauna înaintea Mea.” Şi acum, zice Domnul, departe de Mine lucrul acesta! Căci voi cinsti pe cine Mă cinsteşte, dar cei ce Mă dispreţuiesc vor fi dispreţuiţi.

31. Iată că vine vremea când voi tăia braţul tău şi braţul casei tatălui tău, aşa încât nu va mai fi niciun bătrân în casa ta.

32. Vei vedea un potrivnic al tău în Locaşul Meu, în timp ce Israel va fi copleşit de bunătăţi de Domnul; şi nu va mai fi niciodată niciun bătrân în casa ta.

33. Voi lăsa să rămână la altarul Meu numai unul dintre ai tăi, ca să ţi se topească ochii de durere şi să ţi se întristeze sufletul; dar toţi ceilalţi din casa ta vor muri în floarea vârstei.

34. Şi iată semnul celor ce se vor întâmpla celor doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas: amândoi vor muri într-o zi.

35. Eu Îmi voi pune un preot credincios, care va lucra după inima Mea şi după sufletul Meu; îi voi zidi o casă stătătoare, şi va umbla întotdeauna înaintea Unsului Meu.

36. Şi oricine va mai rămâne din casa ta va veni să se arunce cu faţa la pământ înaintea lui, pentru un ban de argint şi pentru o bucată de pâine, şi va zice: „Pune-mă, te rog, în una din slujbele preoţiei, ca să am o bucată de pâine să mănânc.”

6. Explică profeţia din Matei 26,14-16.20-25, în lumina înlăturării lui Abiatar din slujba preoţiei. Ce principiu operează în ambele cazuri?

Matei 26

14. Atunci unul din cei doisprezece, numit Iuda Iscarioteanul, s-a dus la preoţii cei mai de seamă

15. şi le-a zis: „Ce vreţi să-mi daţi, şi-L voi da în mâinile voastre?” Ei i-au cântărit treizeci de arginţi.

16. Din clipa aceea, Iuda căuta un prilej nimerit, ca să dea pe Isus în mâinile lor.

20. Seara, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece ucenici ai Săi.

21. Pe când mâncau, El a zis: „Adevărat vă spun că unul din voi Mă va vinde.”

22. Ei s-au întristat foarte mult şi au început să-I zică unul după altul: „Nu cumva sunt eu, Doamne?”

23. Drept răspuns, El le-a zis: „Cel ce a întins cu Mine mâna în blid acela Mă va vinde.

24. Negreşit, Fiul omului Se duce după cum este scris despre El. Dar vai de omul acela prin care este vândut Fiul omului! Mai bine ar fi fost pentru el să nu se fi născut!”

25. Iuda, vânzătorul, a luat cuvântul şi I-a zis: „Nu cumva sunt eu, Învăţătorule?” „Da”, i-a răspuns Isus, „tu eşti!”

Faptul că a ştiut tot timpul că Iuda Îl va trăda, nu L-a determinat pe Isus să-l îndepărteze. Iuda a fost inclus în cercul apropiat al celor doisprezece ucenici. El a trăit experienţa directă a puterii lui Dumnezeu. Totuşi, asemenea lui Abiatar, Iuda nu a fost pregătit să accepte voia lui Dumnezeu. Se pare că şi el a împărtăşit unele idei asemănătoare cu ale lui Abiatar cu privire la regalitate şi la atitudinea faţă de putere şi conducere. Iuda a vrut să-L vadă pe Isus încoronat ca împărat pământesc. Pentru că nu i-au fost împlinite aşteptările, el li s-a alăturat conducătorilor tradiţionali, cărturarilor şi fariseilor, şi L-a trădat pe adevăratul Împărat.

Preştiinţa divină nu se transformă automat în predestinaţie. Oamenii au posibilitatea de a alege, aşa cum au avut Iuda şi Abiatar. Preştiinţa lui Dumnezeu cu privire la alegerile acestea nu ne limitează libertatea.

Libertatea de alegere este unul dintre darurile cele mai sfinte pe care ni le-a dat Dumnezeu. Ea a fost plătită cu un preţ mare: moartea lui Isus pe cruce. (Dacă nu ni s-ar fi dat libertatea de alegere, nu am fi putut să alegem să păcătuim, iar Isus nu ar fi trebuit să moară pentru noi.) Cât de atent te gândeşti şi te rogi atunci când iei decizii?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO