Care este valoarea mea?

1. De ce era Ana atât de tulburată de faptul că nu avea copii, chiar dacă ştia că soţul ei o iubea? 1 Samuel 1,1-16

1 Samuel 1

1 Era un om din Ramataim-Ţofim, din muntele lui Efraim, numit Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Ţuf, Efratit.
2 El avea două neveste; una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana n’avea.
3 Omul acesta se suia în fiecare an din cetatea sa la Silo, ca să se închine… înaintea Domnului oştirilor şi să -I aducă jertfe. Acolo se aflau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, preoţi ai Domnului.
4 În ziua cînd îşi aducea Elcana jertfa, dădea părţi nevestei sale Penina, tuturor fiilor, şi tuturor fiicelor pe cari le avea de la ea.
5 Dar Anei îi dădea o parte îndoită; căci iubea pe Ana. Dar Domnul o făcuse stearpă.
6 Protivnica ei o înţepa dese ori, ca s’o facă să se mînie, pentru că Domnul o făcuse stearpă.
7 Şi în toţi anii era aşa. Oridecîteori se suia Ana la casa Domnului, Penina o înţepa la fel. Atunci ea plîngea şi nu mînca.
8 Elcana, bărbatul ei, îi zicea: ,,Ano, pentruce plîngi, şi nu mănînci? Pentruce ţi-este întristată inima? Oare nu preţuiesc eu pentru tine mai mult decît zece fii?„
9 Ana s’a sculat, dupăce au mîncat şi au băut ei la Silo. Preotul Eli şedea pe un scaun, lîngă unul din uşiorii Templului Domnului.
10 Şi Ana se ruga Domnului cu sufletul amărît şi plîngea!
11 Ea a făcut o juruinţă, şi a zis: ,,Doamne, Dumnezeul oştirilor! Dacă vei binevoi să cauţi spre întristarea roabei Tale, dacă-Ţi vei aduce… aminte de mine şi nu vei uita pe roaba Ta, şi dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească, îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieţii lui, şi brici…… nu va trece peste capul lui.„
12 Fiindcă ea stătea multă vreme în rugăciune înaintea Domnului, Eli se uita cu băgare de seamă la gura ei.
13 Ana vorbea în inima ei, şi numai buzele şi le mişca, dar nu i se auzea glasul. Eli credea că este beată,
14 şi i -a zis: ,,Pînă cînd vei fi beată? Du-te de te trezeşte.„
15 Ana a răspuns: ,,Nu, domnul meu, eu sînt o femeie care sufere în inima ei, şi n’am băut nici vin, nici băutură ameţitoare; ci îmi vărsam sufletul înaintea Domnului.
16 Să nu iei pe roaba ta drept o femeie stricată, căci numai prea multa mea durere şi supărare m’a făcut să vorbesc pînă acum.„

Simţămintele Anei nu ar trebui să fie greu de înţeles, îndeosebi în cultura ei, în care cine nu avea niciun fiu nu avea nicio siguranţă la bătrâneţe. În plus, lucrul acesta era considerat un blestem divin. Atât în public, cât şi în afara familiei, o femeie fără copii purta stigmatul de a fi considerată blestemată de Dumnezeu. Este evident că faptul acesta prejudicia valoarea ei în ochii societăţii, prejudicia simţământul valorii ei personale şi relaţia ei cu Dumnezeu. Ana trebuie să se fi întrebat adesea ce anume făcuse pentru a merita pedeapsa aceasta. De ce i se întâmplau toate aceste lucruri?

2. Ce au spus şi au făcut alte femei aflate într-o situaţie asemănătoare cu cea a Anei? Geneza 16,12; 30,1. Cum ne ajută să înţelegem cât de puternic era sentimentul acesta în timpul lor?

Geneza 16

12 El va fi ca un măgar sălbatic printre oameni; mîna lui va fi împotriva tuturor oamenilor, şi mîna tuturor oamenilor va fi împotriva lui; şi va locui în faţa tuturor fraţilor lui.„

Geneza 30

1 Cînd a văzut Rahela că nu face copii lui Iacov, a pismuit pe soru-sa, şi a zis lui Iacov: ,,Dă-mi copii, ori mor!„

Acţiunile Sarei sunt de înţeles pentru timpul ei. Totuşi, ele ne oferă şi o înţelegere a disperării pe care trebuie să o fi simţit ea. Ce femeie l-ar fi încurajat pe soţul ei să aibă relaţii cu o altă femeie, în scopul de a avea copii? De asemenea, strigătul plin de durere al Rahelei către Iacov reflectă puţin trăirile Anei şi frământarea din sufletul ei.

Pentru Ana, gelozia şi simţământul că este „un nimeni” au creat un amestec de emoţii care au izbucnit în cele din urmă, când şi-a deschis inima înaintea Domnului. Faptul că Ana înainta în vârstă agrava şi mai mult lucrurile. Timpul era împotriva ei şi, în aparenţă, la fel era şi Dumnezeu.

Să ne aducem aminte că, în timpul acela, rolul femeii în societate era să nască şi să-şi crească apoi copiii. Nu avea alte posibilităţi de a face o carieră, nu putea să-şi găsească împlinirea într-o altă ocupaţie. În Vechiul Testament, avem exemple de femei-judecător sau profetese cu rol de conducători, dar au fost puţine şi au depins de chemarea directă a lui Dumnezeu. Ana putea să considere că viaţa ei are valoare şi că poate să lase în urmă o moştenire, numai dacă avea copii. Viaţa fără copii nu avea nicio semnificaţie reală pentru ea.

Un om şi-a pierdut copilul din cauza leucemiei. Tatăl i-a spus pastorului că fiul lui a murit, din cauză că el nu păzise poruncile cu credincioşie, îndeosebi Sabatul, iar Dumnezeu l-a pedepsit. Ce este greşit în acest mod de gândire? Cum putem să ne ferim să ajungem a fi prinşi în acelaşi fel de gândire?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO