O jertfă vie

Începând cu capitolul 11, partea doctrinară a Epistolei către romani se încheie. Capitolele 12 – 16 prezintă îndrumări practice şi observaţii personale. Totuşi, aceste capitole concluzive sunt foarte importante, deoarece arată cum trebuie să fie trăită viaţa de credinţă.

Credinţa nu este un înlocuitor al ascultării, ea nu anulează nicicum obligaţia noastră de a asculta de Domnul. Regulile morale sunt încă în vigoare, ele sunt explicate şi chiar amplificate în Noul Testament. Nu este dat niciun indiciu că unui creştin îi va fi uşor să-şi trăiască viaţa în conformitate cu regulile acestea. Dimpotrivă, ni se spune că uneori ar putea să fie dificil, deoarece lupta cu eul şi păcatul este întotdeauna grea (1 Petru 4,1). Creştinului i se făgăduieşte puterea divină şi i se dă asigurarea că biruinţa este posibilă, dar noi continuăm să trăim în lumea aceasta a vrăjmaşului şi va trebui să ducem multe lupte cu ispitele. Vestea bună estecă, dacă vom cădea, dacă ne vom poticni, nu suntem alungaţi, ci avem un Mare Preot care mijloceşte pentru noi (Evrei 7,25).

1 Petru 4

1. Astfel, dar, fiindca Hristos a patimit in trup, inarmati-va si voi cu acelasi fel de gandire. Caci cel ce a patimit in trup a sfarsit-o cu pacatul;

Evrei 7

25. De aceea si poate sa mantuiasca in chip desavarsit pe cei ce se apropie de Dumnezeu prin El, pentru ca traieste pururi ca sa mijloceasca pentru ei.

1. Cum arată analogia făcută în Romani 12,1 felul în care trebuie să trăim în calitate de creştini? Cum se potriveşte versetul 2 în acest context?

Romani 12

1. Va indemn, dar, fratilor, pentru indurarea lui Dumnezeu, sa aduceti trupurile voastre ca o jertfa vie, sfanta, placuta lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastra o slujba duhovniceasca.

2. Sa nu va potriviti chipului veacului acestuia, ci sa va prefaceti, prin innoirea mintii voastre, ca sa puteti deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea buna, placuta si desavarsita.

În Romani 12,1, Pavel face aluzie la jertfele din Vechiul Testament. Aşa cum, în vechime, animalele erau jertfite lui Dumnezeu, tot aşa acum, creştinii ar trebui să-I dedice lui Dumnezeu trupurile lor, nu pentru a fi ucise, ci spre a fi nişte jertfe vii, consacrate în slujba Sa.

În timpul Israelului din vechime, fiecare animal adus ca jertfă era examinat cu atenţie. Dacă era descoperit vreun defect, era refuzat, deoarece Dumnezeu poruncise ca jertfa să fie fără cusur. Tot aşa, creştinilor li se porunceşte să aducă trupul lor ca pe „o jertfă vie, sfântă, plăcută lui Dumnezeu”. Pentru a face lucrul acesta, toate puterile lor trebuie să fie păstrate în starea cea mai bună cu putinţă. Deşi niciunul dintre noi nu este fără cusur, ideea este că trebuie să căutăm ca viaţa noastră să fie cât mai fără pată şi plină de credinţă.

Este întotdeauna foarte uşor să aducem scuze pentru păcatele şi greşelile noastre. Care este scuza ta obişnuită când cazi iar şi iar în acelaşi păcat? Nu este timpul să începem să lăsăm scuzele şi să cerem împlinirea făgăduinţelor? Nu este puterea lui Dumnezeu mai mare decât scuzele tale?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO