Dragostea şi Legea
Pentru studiul din această săptămână, citeşte Romani 12 şi 13.
Sabat după-amiază
Text de memorizat: „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Romani 12,2)
Oricât ar fi căutat să-i scape pe romani de concepţiile lor false cu privire la Lege, Pavel îi cheamă totuşi pe creştini la un standard înalt al ascultării. Ascultarea aceasta vine dintr-o schimbare interioară, a inimii şi a minţii, o schimbare care vine numai prin puterea lui Dumnezeu, care lucrează în acela care I s-a predat Lui.
Romani nu conţine nicio aluzie că ascultarea aceasta vine de la sine. Creştinului trebuie să i se arate ce se cere de la el, iar el trebuie să dorească să îndeplinească aceste cerinţe şi, în cele din urmă, să caute puterea fără de care ascultarea este imposibilă.
Acest lucru înseamnă că faptele sunt o parte a credinţei creştine. Pavel nu a vrut niciodată să subestimeze faptele. În capitolele 13 – 15, el le accentuează cu putere. Aceasta nu este o negare a celor spuse de el anterior cu privire la neprihănirea prin credinţă. Dimpotrivă, faptele sunt adevărata expresie a ceea ce înseamnă „a trăi prin credinţă”. S-ar putea spune chiar că, datorită cunoştinţei sporite care a fost adăugată după venirea lui Isus, cerinţele Noului Testament sunt chiar mai mari decât cele din Vechiul Testament. Prin Isus Hristos, credincioşii Noului Testament au primit un exemplu de comportament moral. Numai El este modelul pe care trebuie să-l urmăm. „Să aveţi în voi gândul acesta, care era şi în…” – nu în Moise, nu în David, nu în Solomon, nu în Debora, nu în Ilie – ci în „Hristos Isus” (Filipeni 2,5).
Standardul nu poate să ajungă mai înalt de atât.
Romani 12
1 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru îndurarea lui Dumnezeu, să aduceţi trupurile voastre ca o jertfă vie, sfîntă, plăcută lui Dumnezeu: aceasta va fi din partea voastră o slujbă duhovnicească.
2 Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi, prin înoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună, plăcută şi desăvîrşită.
3 Prin harul, care mi -a fost dat, eu spun fiecăruia dintre voi, să nu aibă despre sine o părere mai înaltă decît se cuvine; ci să aibă simţiri cumpătate despre sine, potrivit cu măsura de credinţă, pe care a împărţit -o Dumnezeu fiecăruia.
4 Căci, dupăcum într’un trup avem mai multe mădulare, şi mădularele n’au toate aceeaş slujbă,
5 tot aşa, şi noi, cari sîntem mulţi, alcătuim un singur trup în Hristos; dar, fiecare în parte, sîntem mădulare unii altora.
6 Deoarece avem felurite daruri, după harul care ne -a fost dat: cine are darul proorociei, să -l întrebuinţeze după măsura credinţei lui.
7 Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură.
8 Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cîrmuieşte, să cîrmuiască cu rîvnă. Cine face milostenie, s’o facă cu bucurie.
9 Dragostea să fie fără prefăcătorie. Fie-vă groază de rău, şi lipiţi-vă tare de bine.
10 Iubiţi-vă unii pe alţii cu o dragoste frăţească. În cinste, fiecare să dea întîietate altuia.
11 În sîrguinţă, fiţi fără preget. Fiţi plini de rîvnă cu duhul. Slujiţi Domnului.
12 Bucuraţi-vă în nădejde. Fiţi răbdători în necaz. Stăruiţi în rugăciune.
13 Ajutaţi pe sfinţi, cînd sînt în nevoie. Fiţi primitori de oaspeţi.
14 Binecuvîntaţi pe cei ce vă prigonesc: binecuvîntaţi şi nu blestemaţi.
15 Bucuraţi-vă cu cei ce se bucură; plîngeţi cu ceice plîng.
16 Aveţi aceleaşi simţiminte unii faţă de alţii. Nu umblaţi după lucrurile înalte, ci rămîneţi la cele smerite. Să nu vă socotiţi singuri înţelepţi.
17 Nu întoarceţi nimănui rău pentru rău. Urmăriţi ce este bine, înaintea tuturor oamenilor.
18 Dacă este cu putinţă, întrucît atîrnă de voi, trăiţi în pace cu toţi oamenii.
19 Prea iubiţilor, nu vă răsbunaţi singuri; ci lăsaţi să se răzbune mînia lui Dumnezeu; căci este scris: ,,Răzbunarea este a Mea; Eu voi răsplăti„, zice Domnul.
20 Dimpotrivă: dacă îi este foame vrăjmaşului tău, dă -i să mănînce; dacă -i este sete, dă -i să bea; căci dacă vei face astfel, vei grămădi cărbuni aprinşi pe capul lui.„
21 Nu te lăsa biruit de rău, ci biruieşte răul prin bine.
Romani 13
1 Oricine să fie supus stăpînirilor celor mai înalte; căci nu este stăpînire care să nu vină dela Dumnezeu. Şi stăpînirile cari sînt, au fost rînduite de Dumnezeu.
2 Deaceea, cine se împotriveşte stăpînirii, se împotriveşte rînduielii puse de Dumnezeu; şi ceice se împotrivesc, îşi vor lua osînda.
3 Dregătorii nu sînt de temut pentru o faptă bună, ci pentru una rea. Vrei dar să nu-ţi fie frică de stăpînire? Fă binele, şi vei avea laudă dela ea.
4 El este slujitorul lui Dumnezeu pentru binele tău. Dar, dacă faci răul, teme-te, căci nu degeaba poartă sabia. El este în slujba lui Dumnezeu, ca să -L răzbune şi să pedepsească pe cel ce face rău.
5 Deaceea trebuie să fiţi supuşi nu numai de frica pedepsei, ci şi din îndemnul cugetului.
6 Tot pentru aceasta să plătiţi şi birurile. Căci dregătorii sînt nişte slujitori ai lui Dumnezeu, făcînd necurmat tocmai slujba aceasta.
7 Daţi tuturor ce sînteţi datori să daţi: cui datoraţi birul, daţi -i birul; cui datoraţi vama, daţi -i vama; cui datoraţi frica, daţi -i frica; cui datoraţi cinstea, daţi -i cinstea.
8 Să nu datoraţi nimănui nimic, decît să vă iubiţi unii pe alţii: căci cine iubeşte pe alţii, a împlinit Legea.
9 De fapt: ,,Să nu preacurveşti, să nu furi, să nu faci nici o mărturisire mincinoasă, să nu pofteşti„, şi orice altă poruncă mai poate fi, se cuprind în porunca aceasta: ,,Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.„
10 Dragostea nu face rău aproapelui: dragostea deci este împlinirea Legii.
11 Şi aceasta cu atît mai mult, cu cît ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfîrşit din somn; căci acum mîntuirea este mai aproape de noi decît atunci cînd am crezut.
12 Noaptea aproape a trecut, se apropie ziua. Să ne desbrăcăm dar de faptele întunerecului, şi să ne îmbrăcăm cu armele luminii.
13 Să trăim frumos, ca în timpul zilei, nu în chefuri şi în beţii; nu în curvii şi în fapte de ruşine; nu în certuri şi în pizmă;
14 ci îmbrăcaţi-vă în Domnul Isus Hristos, şi nu purtaţi grijă de firea pămîntească, pentruca să -i treziţi poftele.
