6. Ce hotărâre a luat conciliul şi care au fost argumentele? Fapte 15,5-29

Fapte 15

5 Atunci unii din partida Fariseilor, cari crezuseră, s’au ridicat, şi au zis că Neamurile trebuie să fie tăiate împrejur, şi să li se ceară să păzească Legea lui Moise.
6 Apostolii şi presbiterii s’au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut.
7 După ce s’a făcut multă vorbă, s’a sculat Petru şi le -a zis: ,,Fraţilor, ştiţi că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, Neamurile să audă cuvîntul Evangheliei, şi să creadă.
8 Şi Dumnezeu, care cunoaşte inimile, a mărturisit pentru ei, şi le -a dat Duhul Sfînt ca şi nouă.
9 N’a făcut nici o deosebire între noi şi ei, întrucît le -a curăţit inimile prin credinţă.
10 Acum dar, de ce ispitiţi pe Dumnezeu, şi puneţi pe grumazul ucenicilor un jug, pe care nici părinţii noştri, nici noi nu l-am putut purta?
11 Ci credem că noi, ca şi ei, sîntem mîntuiţi prin harul Domnului Isus.„
12 Toată adunarea a tăcut, şi a ascultat pe Barnaba şi pe Pavel, cari au istorisit toate semnele şi minunile, pe cari le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul Neamurilor.
13 Cînd au încetat ei de vorbit, Iacov a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Fraţilor, ascultaţi-mă!
14 Simon a spus cum mai întîi Dumnezeu Şi -a aruncat privirile peste Neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor, care să -I poarte Numele.
15 Şi cu faptul acesta se potrivesc cuvintele proorocilor, după cum este scris:
16 ,După aceea, Mă voi întoarce, şi voi ridica din nou cortul lui David din prăbuşirea lui, îi voi zidi dărîmăturile, şi -l voi înălţa din nou:
17 pentruca rămăşiţa de oameni să caute pe Domnul, ca şi toate Neamurile peste cari este chemat Numele Meu,
18 zice Domnul, care face aceste lucruri, şi căruia Îi sînt cunoscute din vecinicie.`
19 De aceea, eu sînt de părere să nu se pună greutăţi acelora dintre Neamuri cari se întorc la Dumnezeu;
20 ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sînge.
21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni, cari -l propovăduiesc, fiindcă este citit în sinagogi în toate zilele de Sabat.„
22 Atunci apostolii şi presbiterii1 şi întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo cîţiva dintre ei, şi să -i trimeată la Antiohia, împreună cu Pavel şi Barnaba. Şi au ales pe Iuda, zis şi Barsaba, şi pe Sila, oameni cu vază între fraţi.
23 Şi au scris astfel prin ei: ,,Apostolii, presbiterii (Sau: bătrîni.) şi fraţii: către fraţii dintre Neamuri, cari sînt în Antiohia, în Siria şi în Cilicia, plecăciune!
24 Fiindcă am auzit că unii, plecaţi dintre noi, fără vreo însărcinare din partea noastră, v’au turburat prin vorbirile lor, şi v’au zdruncinat sufletele, zicînd să vă tăiaţi împrejur şi să păziţi Legea;
25 noi, după ce ne-am adunat cu toţii laolaltă, cu un gînd, am găsit cu cale să alegem nişte oameni, şi să -i trimetem la voi, împreună cu prea iubiţii noştri Barnaba şi Pavel,
26 oamenii aceştia, cari şi-au pus în joc viaţa pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos.
27 Am trimes dar pe Iuda şi pe Sila, cari vă vor spune prin viu grai aceleaşi lucruri.
28 Căci s’a părut nimerit Duhului Sfînt şi nouă, să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decît ceeace trebuie,
29 adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.„

Hotărârea a fost împotriva controverselor iudaizanţilor. Oamenii aceştia insistau ca toţi convertiţii dintre neamuri să fie circumcişi şi să respecte întreaga lege ceremonială şi ca „legile şi ceremoniile iudaice să fie incluse în ceremoniile religiei creştine”. – Ellen G. White, Faptele apostolilor, p. 189

În versetul 10, Petru a descris aceste legi din vechime ca fiind un „jug” pe care ei nu au fost în stare să-l poarte. Oare Domnul, care a instituit legile acelea, le-a făcut să fie un jug pentru poporul Său? Greu de crezut. Dar, de-a lungul anilor, unii conducători au învăţat tradiţiile lor orale şi au schimbat în poveri multe legi care au avut scopul de a fi binecuvântări. Conciliul a căutat să-i cruţe pe cei dintre neamuri de poverile acestea.

Observaţi, de asemenea, că nu există nicio menţionare a faptului că neamurile nu trebuiau să respecte Cele Zece Porunci. În cele din urmă, am putea noi să ne imaginăm conciliul spunându-le să nu mănânce sânge, dar că puteau să ignore poruncile împotriva adulterului, a uciderii şi a altor fapte asemănătoare?

7. Ce reguli le-au fost date credincioşilor dintre neamuri şi de ce tocmai acestea? Fapte 15,20.29

Fapte 15

20 ci să li se scrie doar să se ferească de pîngăririle idolilor, de curvie, de dobitoace zugrumate şi de sînge.
29 adică: să vă feriţi de lucrurile jertfite idolilor, de sînge, de dobitoace zugrumate, şi de curvie, lucruri de cari, dacă vă veţi păzi, va fi bine de voi. Fiţi sănătoşi.„

Deşi credincioşii iudei nu trebuiau să le impună celor dintre neamuri regulile şi tradiţiile lor, conciliul a dorit să se asigure că aceştia din urmă nu vor face lucruri care ar fi fost ofensatoare pentru iudeii cu care erau uniţi în Isus. Prin urmare, apostolii şi prezbiterii au fost de acord să-i îndrume pe cei dintre neamuri, printr-o scrisoare, să se abţină de la cărnurile jertfite idolilor, de la imoralitate, de la animalele sugrumate şi de la sânge. Unii spun că, deoarece păzirea Sabatului nu a fost menţionată, înseamnă că aceasta nu a fost rânduită pentru neamuri (desigur, însă nici poruncile împotriva minciunii şi a uciderii nu au fost menţionate, aşa că argumentul acesta nu este valabil).

Am putea noi să punem asupra oamenilor, în vreun fel, greutăţi care nu sunt necesare, ci vin mai mult din tradiţie, decât din porunca divină? Dacă este aşa, cum? Împărtăşeşte-ţi gândurile cu grupa ta în Sabat.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO