Hristos, neprihănirea noastră (Rom. 5,17)

7. Citeşte Romani 5,17-19 şi rezumă în cuvintele tale ce spune Pavel aici. Cum suntem condamnaţi şi cum devenim neprihăniţi?

Romani 5

17 Dacă deci prin greşeala unuia singur, moartea a domnit prin el singur, cu mult mai mult cei ce primesc, în toată plinătatea, harul şi darul neprihănirii, vor domni în viaţă prin acel Unul singur, care este Isus Hristos!)
18 …Astfel, dar, după cum printr-o singură greşeală a venit o osândă care a lovit pe toţi oamenii, tot aşa, printr-o singură hotărâre de iertare a venit pentru toţi oamenii o hotărâre de neprihănire care dă viaţa.
19 Căci, după cum prin neascultarea unui singur om, cei mulţi au fost făcuţi păcătoşi, tot aşa, prin ascultarea unui singur Om, cei mulţi vor fi făcuţi neprihăniţi.

8. Dacă neprihănirea lui Isus este un dar, cum îl obţinem? Gal. 3,6; Iacov 2,23.

Galateni 3

6 Tot aşa şi „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire.”

Iacov 2

23 Astfel s-a împlinit Scriptura care zice: „Avraam a crezut pe Dumnezeu, şi i s-a socotit ca neprihănire”; şi el a fost numit „prietenul lui Dumnezeu.”

Să observăm, în Romani 5,19, accentul pus pe neascultare şi pe ascultare. Neascultarea unui singur om, a lui Adam, a făcut ca toţi să devină păcătoşi. Aceasta este o învăţătură biblică fundamentală. Păcatul lui Adam a adus căderea asupra neamului omenesc. Fiecare dintre noi, fără excepţie, în viaţa noastră de zi cu zi, suportăm consecinţele acestui fapt. Nimeni nu este imun.

Cu toate acestea, acelaşi verset vorbeşte şi despre ascultare. A cui ascultare? Desigur, ascultarea lui Hristos, Singurul care are neprihănirea de care este nevoie pentru mântuire – neprihănirea dăruită tuturor acelora care „primesc, în toată plinătatea, harul”. Într-adevăr, în acelaşi verset, Pavel spune că cei care primesc acest har primesc şi „darul neprihănirii”. Să reţinem că este un dar, ceea ce înseamnă că nu este dobândit prin eforturi proprii şi nici meritat. În momentul în care este dobândit sau meritat, nu mai este un har (Rom. 4,4).

Romani 4

4 Însă, celui ce lucrează, plata cuvenită lui i se socoteşte nu ca un har, ci ca ceva datorat;

Cu toate acestea, nu este un dar oferit asemenea unui cec în alb. Neprihănirea lui Hristos nu este (Rom. 5,17) revărsată în mod automat asupra oricui. Pavel este clar: ea le este oferită doar celor care vor să o primească, adică celor care o cer prin credinţă – asemenea lui Avraam, care L-a crezut pe Dumnezeu şi „credinţa aceasta i-a fost socotită ca neprihănire” (Gal. 3,6).

Înţelegi tu cu adevărat ce înseamnă să fii mântuit prin credinţă? Cum te împaci cu gândul că doar neprihănirea lui Isus, care îţi este atribuită prin credinţă, îţi îngăduie să fii socotit neprihănit şi îndreptăţit înaintea lui Dumnezeu? Ce poţi face pentru a înţelege mai bine această minunată ofertă de har care stă la temelia Evangheliei?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO