Necesitatea neprihănirii
„Pentru că noi credem că omul este socotit neprihănit prin credinţă, fără faptele Legii.” (Rom. 3,28) „Căci Domnul este drept, iubeşte dreptatea şi cei neprihăniţi privesc Faţa Lui.” (Ps. 11,7) „Calea celui rău este urâtă Domnului, dar El iubeşte pe cel ce umblă după neprihănire.” (Prov.15,9) „El a purtat păcatele noastre în trupul Său, pe lemn, pentru ca noi, fiind morţi faţă de păcate, să trăim pentru neprihănire: prin rănile Lui aţi fost vindecaţi.” (1 Pet. 2,24) „Căutaţi mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui, şi toate aceste lucruri vi se vor da pe deasupra.” (Mat. 6,33) „Dacă ştiţi că El este neprihănit, să ştiţi şi că oricine trăieşte în neprihănire este născut din El.” (1 Ioan 2,29)
Referindu-te la textele citate mai sus, răspunde la următoarele în trebări:
1. Dacă nu putem fi îndreptăţiţi (socotiţi neprihăniţi) prin Lege, atunci cum?
2. Deşi ştim că Dumnezeu urăşte păcatul, dar îi iubeşte pe păcătoşi, totuşi de ce concluzii greşite ar trebui să ne ferim?
3. Cum ar trebui să se schimbe viaţa noastră, dacă am căuta mai întâi Împărăţia lui Dumnezeu şi neprihănirea Lui?
4. Ce înseamnă să „trăim în neprihănire”? Putem să fim neprihăniţi fără să „trăim în neprihănire” (să practicăm neprihănirea – după versiunea NKJV)? Justifică-ţi răspunsul.
