Iosif şi rezultatele imediate ale neprihănirii

Trădat de propria familie, vândut ca sclav, Iosif avea motive întemeiate să se îndoiască de dragostea şi de purtarea de grijă (poate chiar de existenţa) a Dumnezeului despre care învăţase încă din copilărie. Cu toate acestea, el nu a făcut astfel.

3. Citeşte Geneza 39,7-20. Unde găsim, în aceste versete, motivul-cheie pentru care Iosif a acţionat aşa cum a ne spune Biblia că a făcut-o?

Geneza 39

7 După câtăva vreme, s-a întâmplat că nevasta stăpânului său a pus ochii pe Iosif şi a zis: „Culcă-te cu mine!”
8 El n-a voit şi a zis nevestei stăpânului său: „Vezi că stăpânul meu nu-mi cere socoteală de nimic din casă şi mi-a dat pe mână tot ce are.
9 El nu este mai mare decât mine în casa aceasta şi nu mi-a oprit nimic, afară de tine, pentru că eşti nevasta lui. Cum aş putea să fac eu un rău atât de mare şi să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?”
10 Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n-a voit să se culce şi să se împreuneze cu ea.
11 Într-o zi, când intrase în casă ca să-şi facă lucrul şi când nu era acolo niciunul din oamenii casei,
12 ea l-a apucat de haină, zicând: „Culcă-te cu mine!” El i-a lăsat haina în mână şi a fugit afară din casă.
13 Când a văzut ea că-i lăsase haina în mână şi fugise afară,
14 a chemat oamenii din casă şi le-a zis: „Vedeţi, ne-a adus un evreu ca să-şi bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am ţipat în gura mare.
15 Şi, când a văzut că ridic glasul şi strig, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
16 Şi a pus haina lui Iosif lângă ea până s-a întors acasă stăpânul lui.
17 Atunci i-a vorbit astfel: „Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-şi bată joc de mine.
18 Şi, cum am ridicat glasul şi am ţipat, şi-a lăsat haina lângă mine şi a fugit afară.”
19 După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care-i zicea: „Iată ce mi-a făcut robul tău”, stăpânul lui Iosif s-a mâniat foarte tare.
20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.

4. Cum a fost „răsplătit” Iosif pentru refuzul său de a ceda ispitei? Gen. 39,20. El a fost acuzat pe nedrept şi aruncat în temniţă. Aceasta i-a fost răsplata pentru că a fost credincios?

Geneza 39

20 A luat pe Iosif şi l-a aruncat în temniţă în locul unde erau închişi întemniţaţii împăratului; şi astfel, Iosif a stat acolo, în temniţă.

Aici este un aspect important, de care trebuie să ţinem seama. Oare trebuie să ne aşteptăm ca hotărârea noastră de a face ceea ce este bine, indiferent cu ce preţ, să însemne că, în scurt timp, situaţia se va întoarce în favoarea noastră? Dar cei care şi-au pierdut locurile de muncă, soţii sau soţiile, familiile şi chiar viaţa, pentru că au refuzat să facă vreun compromis cu păcatul, despre ei ce putem spune? Avem exemple de felul acesta în Biblie şi poate chiar tu cunoşti, personal, oameni care au trecut prin situaţii similare. Sau poate tu însuţi ai trecut pe aici. Să presupunem că Iosif şi-ar fi petrecut tot restul vieţii în închisoare. Am mai considera că el a făcut ceea ce era corect să facă?

5. Citeşte Galateni 6,8. Ce ne spune acest text? Care două alternative sunt aşezate în contrast? Ce este în joc? De ce aspectul prezentat aici este de cea mai mare importanţă? Cum ne ajută declaraţia lui Pavel de aici să înţelegem de ce, indiferent care au fost rezultatele imediate, Iosif a procedat corect?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO