Paradoxul stăpânirii de sine (Fil. 2,12.13)

Sinonimele stăpânirii de sine includ: autocontrol, autodisciplină, puterea voinţei, înfrânare. Această roadă a Duhului înseamnă mai mult decât simpla abţinere de la a face ceea ce este interzis; ea include determinarea şi puterea de a face ceea ce este bine.

1. 1 Ioan 2,15.16 ne îndeamnă să ne ferim de trei lucruri, două dintre ele fiind numite pofte. Care sunt acestea şi cum se pot manifesta ele în viaţa noastră, dacă nu suntem atenţi?

1 Ioan 2

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

2. Filipeni 4,8 enumeră ceea ce ar trebui să fie obiectivele vieţii creştinului. Care sunt acestea şi cum am putea, urmând îndemnul lui Pavel de aici, să ne ferim de pericolele amintite în 1 Ioan 2,15.16?

Filipeni 4

8 Încolo, fraţii mei, tot ce este adevărat, tot ce este vrednic de cinste, tot ce este drept, tot ce este curat, tot ce este vrednic de iubit, tot ce este vrednic de primit, orice faptă bună şi orice laudă, aceea să vă însufleţească.

1 Ioan 2

15 Nu iubiţi lumea, nici lucrurile din lume. Dacă iubeşte cineva lumea, dragostea Tatălui nu este în el.
16 Căci tot ce este în lume: pofta firii pământeşti, pofta ochilor şi lăudăroşia vieţii, nu este de la Tatăl, ci din lume.

În viaţa creştinului există, în mod evident, numeroase prevederi „să faci”şi „să nu faci”. Are loc permanent o luptă cu eul, cu îndemnurile firii pământeşti, cu căile lumii. Pavel ne împărtăşeşte această dilemă a sa în Romani 7,15-18 (Căci nu ştiu ce fac: nu fac ce vreau, ci fac ce urăsc.Acum, dacă fac ce nu vreau, mărturisesc prin aceasta că Legea este bună. Şi atunci, nu mai sunt eu cel ce face lucrul acesta, ci păcatul care locuieşte în mine.Ştiu, în adevăr, că nimic bun nu locuieşte în mine, adică în firea mea pământească, pentru că, ce-i drept, am voinţa să fac binele, dar n-am puterea să-l fac.), când vorbeşte despre lupta dintre ceea ce ştie că ar trebui să facă şi ceea ce este ispitit să facă. Totuşi, în Romani 8,1, el ne dă răspunsul: „Acum dar, nu este nicio osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.”

El vorbeşte despre o viaţă în Duhul. O viaţă fără Duhul Sfânt nu este capabilă să dezvolte, prin ea însăşi, roada Duhului. Cu toate că avem dorinţa, Pavel se referă la noi toţi atunci când spune că nu avem puterea. Răspunsul la dilema din Romani 7 nu este când vom putea birui, ci cum. Iar acest cum se găseşte prin credinţa în Isus. Ne predăm viaţa lui Isus, cerem în dreptul nostru neprihănirea Sa, nu mai suntem condamnaţi şi ne supunem Lui, alegând să umblăm în Duhul, să urmăm voinţa Lui şi să cerem împlinirea făgăduinţelor Lui de biruinţă. Secretul biruinţei stă în a ne prinde strâns de aceste făgăduinţe; de aici vine puterea. Singuri nu putem. Trebuie să facem alegerea conştientă de a birui în Numele Lui. Lupta este atât pe verticală (să ne prindem de El prin credinţă), cât şi pe orizontală (să ne luptăm cu tendinţele noastre fireşti). Trebuie să o ducem pe ambele fronturi.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO