Păcatul nerecunoştinţei

1. Citeşte Numeri 11 şi pune-ţi următoarele întrebări:

Ce îmi spune acest incident despre cât de important este să ne aducem aminte de felul în care ne-a condus Domnul în trecut?

Cum îmi explic reacţia Domnului faţă de ei?

Ce pot învăţa din acest pasaj despre stăpânirea poftelor?

Literal, textul ebraic îi numeşte pe aceşti oameni nemulţumiţi „cârtitorii de rău”. Ne putem imagina cu privire la ce fel de „rele” se plângeau. Probabil că aveau impresia că Dumnezeu i-a condus într-o capcană a morţii, în pustie, şi nu în ţara făgăduită, unde „curgea lapte şi miere”. După atâtea minuni pe care le-au văzut în Egipt şi la trecerea Mării Roşii, cârtirile lor însemnau răzvrătire. Influenţa lor putea fi molipsitoare şi dăunătoare pentru poporul nou format. Iar focul venit de la Domnul a mistuit „o parte din marginea taberei” (vers. 1). Focul s-a stins numai la mijlocirea lui Moise.

Poporul nu avea niciun motiv întemeiat să se plângă de hrană. Mana putea fi gătită în mai multe feluri: putea fi măcinată cu râşniţa sau pisată în piuă şi putea fi coaptă sau fiartă (Ex. 16,23; Num. 11,8). Fără îndoială că Dumnezeu, care a creat atât de multe bunătăţi pentru toţi oamenii, nu avea să-i lase pe copiii Săi să mănânce ceva cu gust neplăcut. Mai mult, ei aveau lapte de capră, de oaie şi de vacă. Lăsau laptele să se prindăşi puteau face unt (Deut. 32,14). Cât priveşte carnea, diferitele tipuri de jertfe de mulţumire – jertfele aduse pentru împlinirea unei juruinţe, jertfele aduse ca dar de bunăvoie, jertfele de mulţumire – se încheiau cu o masă comună, în care preotul, leviţii invitaţi, cel care aducea darul, familia şi slujitorii lui, mâncau împreună. Este limpede că nu duceau lipsă de mâncare.

Există o maximă: „Ai grijă ce ceri şi pentru ce te rogi, că s-ar putea să primeşti.” Ce înseamnă aceasta şi ce putem învăţa de aici?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO