Studiu suplimentar
În fiecare zi trebuie să luăm decizii, unele mai importante decât altele. Meditează la următoarele făgăduinţe privitoare la călăuzirea lui Dumnezeu: Ps. 31,3; 32,8; 48,14; 78,52; Is. 58,10.11.
„Dacă te-ai consacrat lui Dumnezeu, ca să îndeplineşti lucrarea Lui, nu ai niciun motiv de îngrijorare pentru ziua de mâine. Domnul căruia Îi slujeşti cunoaşte sfârşitul de la început. Evenimentele viitorului, care sunt ascunse ochilor tăi, sunt ca o carte deschisă pentru Cel ce este Atotputernic.
Când luăm în mâinile noastre administrarea lucrărilor pe care trebuie să le facem şi ne bazăm pe propria înţelepciune pentru a avea succes, noi luăm pe umeri o povară pe care Domnul nu ne-a dat-o şi încercăm să o purtăm fără ajutorul Lui. Ne asumăm o responsabilitate care Îi aparţine lui Dumnezeu şi astfel ne aşezăm, realmente, în locul Lui. […] Dar, dacă vom crede cu adevărat că Dumnezeu ne iubeşte şi vrea să ne facă bine, vom înceta să ne temem de viitor. Ne vom încrede în Dumnezeu, cum se încrede un copil în părintele său iubitor. Atunci, tulburările şi obsesiile noastre vor dispărea, pentru că voinţa noastră este absorbită de voinţa lui Dumnezeu.” – E. G. White, Cugetări de pe Muntele Fericirilor (ediţia 2004), pag. 89.
Întrebări pentru discuţie
1. Discutaţi răspunsurile la întrebarea finală de la secţiunea de joi. Cum ne ajută concepţia noastră cu privire la marea luptă să răspundem măcar parţial la această întrebare? Vezi Iov 1 şi 2.
2. Discutaţi despre ajutorul dat de oameni. Ce situaţii din Biblie arată că ajutorul altor oameni a fost crucial şi util pentru credincioşi? Cum intervine Dumnezeu în favoarea oamenilor prin intermediul altor oameni? Care este starea bisericii voastre la acest capitol?
3. Cum putem aprecia semnificaţia Cinei Domnului?
Rezumat: Înainte de a pleca de la Sinai, unde zăboviseră un an, israeliţii au sărbătorit primul Paşte în libertate. Dumnezeu dorea ca ei să nu uite răscumpărarea uimitoare din robia egipteană. În călătoria care a urmat, poporul a fost condus de Dumnezeu printr-un stâlp de nor şi de foc. Totul a fost organizat. Au pornit la semnalul dat de trâmbiţele de argint. În frunte erau preoţii care purtau chivotul. Norul i-a condus spre est şi spre nord, spre pustia Paran. Uneori, şi nouă ni se pare că drumul pe care ne conduce Dumnezeu este greu de străbătut. Important este să avem totdeauna încredere în El, în Tatăl nostru cel înţelept.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
