Consacrarea leviţilor (1)
5. Ce aspecte ale serviciului de consacrare a leviţilor pentru lucrarea lor specială în slujba lui Dumnezeu ţi se par mai impresionante? Ce învăţăm de aici despre sfinţenie, păcat, curăţire şi consacrarea în slujba lui Dumnezeu? Ce principii de viaţă putem desprinde de aici, indiferent de rolul pe care îl avem în lucrarea Domnului? Numeri 8,6-26
Familiile celor trei ramuri ale leviţilor s-au aşezat în jurul Sanctuarului. Dat fiind faptul că erau peste 20 000 (Num. 3,39), este evident că unele părţi ale serviciului de consacrare au fost aduse la îndeplinire prin reprezentare simbolică. Altfel spus, nu toţi leviţii, ci numai nişte reprezentanţi au fost implicaţi direct şi imediat.
Ceea ce mai trebuie remarcat aici este ideea că leviţii, după ce au fost curăţiţi şi raşi şi după aducerea jertfei pentru vină (Num. 8,7.8), sunt ei înşişi numiţi „dar legănat” (vers. 11). Dar nu avem aici un exemplu de jertfe umane. Dimpotrivă, este vorba despre consacrare, închinare şi despre recunoaşterea faptului că leviţii aveau de îndeplinit o slujbă pentru Israel, ceva ce israeliţii nu puteau să facă pentru ei înşişi.
Explicaţia aceasta este susţinută clar de cuvintele lui Moise: „Copiii lui Israel să-şi pună mâinile pe leviţi” (vers. 10). Se recunoştea astfel că aceste responsabilităţi au fost transferate asupra lor. Seminţia leviţilor în întregime a fost adusă ca jertfă vie înaintea lui Dumnezeu. La rândul Lui, El i-a oferit în dar pentru această slujbă specială, care trebuia îndeplinită în Sanctuar, în locul întâilor născuţi ai căror reprezentanţi erau.
6. Pe baza principiilor cuprinse în această ceremonie, cum explicăm cuvintele lui Pavel din Romani 12,1?
Cum putem să fim o „jertfă vie”? Ce înseamnă aceasta pentru viaţa noastră zilnică?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
