Rugăciunea lui Aaron

9. Citeşte cu atenţie binecuvântarea din Num. 6,24-26 şi răspunde la întrebările de mai jos:

Ce aluzie se face aici la natura Dumnezeirii? Vezi şi Mat. 28,19.

Ce ne spune rugăciunea aceasta despre dependenţa totală a lui Israel de Dumnezeu? Vezi şi Ioan 15,5.

Ce înţelegem din faptul că preoţii trebuiau să facă această rugă ciune pentru popor? Vezi şi Evr. 7,25.

Există câteva aspecte care trebuie subliniate aici. Fiecare verset începe cu Numele lui Dumnezeu, folosit în legământ (Iehova, Domnul). Referirea la destinatarii acestor cuvinte este făcută la singular, ceea ce înseamnă că ele sunt adresate fiecărei persoane, individual. Fiecare în parte putea experimenta binecuvântarea aceasta, de unde rezultă că, indiferent de mărimea poporului, fiecare om putea să aibă o relaţie personală cu Domnul.

În vremea aceea, Israel nu avea Scriptura. Binecuvântările Domnului aveau să se vadă în eliberarea poporului din sclavie, în trecerea Mării Roşii şi în faptul că El S-a îngrijit să le dea copiilor Săi hrană şi apă. Puterea Sa susţinătoare trebuia să se vadă prin prezenţa Sa în Sanctuar. Aici, pe altarul de aramă era jertfa necurmată, pe altarul din Sfânta se ardea tămâie necurmat, iar lumina din candelele sfeşnicului nu se stingea nici noaptea, nici ziua.

Aceasta este o dovadă clară a faptului că religia din Vechiul Testament era o religie a harului (Gal. 3,7-14; Evr. 4,1.2). Al treilea verset îl asigură pe credincios că Dumnezeu „Îşi va înălţa Faţa” peste el (în trad. engl. – va zâmbi spre el) şi îi va dărui pacea. (vezi şi Mat. 11,28-30)

Ai experimentat binecuvântările de mai sus în viaţa ta? Ce lucruri te împiedică să vezi împlinirea lor în viaţa ta de credinţă? Ce schimbări, poate chiar dureroase, trebuie să faci?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO