Lucrurile sfinte
Când a stabilit sistemul de închinare de la Sinai, Dumnezeu a ales o familie de leviţi care să îndeplinească slujba de preoţi. Evenimentul acesta este descris în Numeri 4. Moise l-a consacrat pe Aaron ca mare preot, iar pe cei patru fii ai lui – Nadab, Abihu, Eleazar şi Itamar – ca preoţi. Restul seminţiei lui Levi trebuia să îi ajute, dar ei nu îndeplineau serviciul de preoţi. Este clar că fiecare levit apt de muncă avea locul şi misiunea sa în păstrarea şi apărarea sfinţeniei sistemului de închinare din Israel.
Fără îndoială că leviţii primiseră o responsabilitate solemnă. La fel şi fiii lui Aaron, care trebuiau să îndeplinească slujba de preoţi înaintea Domnului, în tabernacul. Să ne gândim în ce consta slujba lor. Domnul Însuşi, Creatorul, Îşi descoperea prezenţa printre ei în Sanctuar (Num. 14,10.11), lucru care le amintea că siguranţa lor depindea numai de El, de Acela care îi izbăvise din Egipt. Aceşti preoţi erau mijlocitori între Dumnezeul cel sfânt şi poporul căzut. În acelaşi timp, prin slujba lor, ei Îl simbolizau pe Domnul Isus, Marele nostru Preot din Sanctuarul ceresc (Evrei 8).
9. Ce eveniment este descris în Levitic 10,1-11 şi ce lecţii putem învăţa de aici?
Ne este greu să înţelegem cum au reuşit aceşti tineri, cărora li se încredinţase o responsabilitate atât de sfântă şi care se bucuraseră de atâtea privilegii (Exod 24,9-11), să încalce dinadins o poruncă clară dată de Dumnezeu. Pedeapsa lor, oricât de crudă şi de aspră ni s-ar părea, nu face altceva decât să sublinieze realitatea sfinţeniei responsabilităţii care le fusese încredinţată. Fără îndoială că ceilalţi au înţeles mesajul: Domnul aşteaptă ca poruncile date cu privire la Sanctuar să fie îndeplinite.
„A trata lucrurile sfinte aşa cum sunt tratate cele obişnuite este o ofensă la adresa lui Dumnezeu, pentru că lucrurile pe care Dumnezeu le-a consacrat spre a fi în slujba Sa, pentru răspândirea luminii în lumea aceasta, sunt sfinte. Aceia care sunt angajaţi în lucrarea lui Dumnezeu nu trebuie să fie plini de vanitatea propriei înţelepciuni, ci de înţelepciunea lui Dumnezeu, pentru că, altfel, vor fi în pericolul de a pune lucrurile sfinte pe acelaşi nivel cu cele obişnuite, despărţindu-se în felul acesta de Dumnezeu.” – Ellen G. White, Evanghelizare, pag. 506.
Citeşte cu atenţie Lev. 10,10. Cum putem să facem astăzi distincţia între sfânt şi obişnuit, între curat şi necurat? Pregăteşte-te să prezinţi răspunsul la această întrebare în cadrul grupei Şcolii de Sabat.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
