Studiu suplimentar
Citeşte Rom. 8,12-17; Fil. 2,14-16.
Romani, 8
12 Aşadar, fraţilor, noi nu mai datorăm nimic firii pământeşti, ca să trăim după îndemnurile ei.
13 Dacă trăiţi după îndemnurile ei, veţi muri; dar dacă, prin Duhul, faceţi să moară faptele trupului, veţi trăi.
14 Căci toţi cei ce sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu.
15 Şi voi n-aţi primit un duh de robie, ca să mai aveţi frică; ci aţi primit un duh de înfiere, care ne face să strigăm: „Ava! adică: Tată!”
16 Însuşi Duhul adevereşte împreună cu duhul nostru că suntem copii ai lui Dumnezeu.
17 Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu, şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El.
Filipeni, 2
14 Faceţi toate lucrurile fără cârtiri şi fără şovăieli,
15 ca să fiţi fără prihană şi curaţi, copii ai lui Dumnezeu, fără vină, în mijlocul unui neam ticălos şi stricat, în care străluciţi ca nişte lumini în lume,
16 ţinând sus Cuvântul vieţii; aşa ca, în ziua lui Hristos, să mă pot lăuda că n-am alergat, nici nu m-am ostenit în zadar.
„Să nu se amăgească nimeni cu credinţa că poate deveni sfânt, în timp ce calcă de bunăvoie una dintre cerinţele lui Dumnezeu. Săvârşirea unui păcat cunoscut aduce la tăcere mărturia glasului Duhului şi desparte sufletul de Dumnezeu. „Păcatul este călcarea Legii.” Şi „oricine păcătuieşte (calcă Legea) nu L-a văzut, nici nu L-a cunoscut” (1 Ioan 3,6). Deşi, în epistolele sale, zăboveşte atât de mult asupra dragostei, Ioan nu ezită totuşi să descopere adevăratul caracter al acelei clase de oameni care pretind că sunt sfinţiţi, în timp ce trăiesc călcând Legea lui Dumnezeu… Iar pretenţia de a fi fără păcat este dovada că acela care pretinde aceasta este departe de a fi sfânt.” – Ellen G. White, Tragedia veacurilor, pag. 417 (Casa de Editură „Viaţă şi Sănătate”, Bucureşti, 2008)
Întrebări pentru discuţie
1. Ce înseamnă în mod concret „să fii ca Dumnezeu?” Care sunt aspectele negative ale dorinţei de a fi ca El? Dar aspectele pozitive?
2. Unii oameni se tem de ideea că suntem mântuiţi numai prin ceea ce a făcut Isus pentru noi. Dacă mântuirea noastră stă numai în neprihănirea lui Hristos şi nu în neprihănirea noastră, de ce să încetăm să mai păcătuim? Cum poţi să răspunzi la această întrebare?
3. Cineva explica astfel cum înţelegea el moartea pe cruce: „Nu folosesc crucea ca scuză pentru a-mi acoperi păcatul. Însă crucea mă ajută să nu renunţ total la Dumnezeu atunci când fac un păcat.” Discutaţi această concepţie.
4. Practic, este imposibil să nu fii influenţat de societatea şi cultura în care trăieşti. Ce păcate sunt condamnate aspru, în societatea în care trăieşti, în timp ce în alte culturi sunt condamnate în mai mică măsură sau chiar deloc? Cât ar trebui să lăsăm societatea să ne influenţeze înţelegerea despre ceea ce este sau nu păcat? Ce păcate sunt acceptate în societatea noastră, deşi Biblia le condamnă?
5. Cunoaştem cu toţii făgăduinţele referitoare la biruinţa asupra păcatului. Totuşi, în ce condiţii ar trebui ca o persoană care se confruntă cu un anumit fel de dependenţă să caute asistenţă de specialitate sau consiliere? Ce îi spui unei persoane care consideră că oamenii care apelează la ajutor specializat dovedesc lipsă de credinţă în puterea lui Dumnezeu
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
