„Ceasul de pe urmă” (1 Ioan 2,18)

În ultima parte a capitolului 2 din prima epistolă, Ioan reia oarecum mai detaliat problema acelora care provocau tulburare în biserică. Pentru el, activitatea lor este un indiciu că a venit „ceasul de pe urmă”.

1. Ioan a scris această epistolă spre sfârşitul secolului I d.Hr. De atunci au trecut aproape două mii de ani. Cum putem să înţelegem astăzi expresia „ceasul de pe urmă”? Fapte 2,15-17; Evr. 1,1.2; 1 Petru 1,20; 1 Ioan 2,18.

Faptele apostolilor, 2
15 Oamenii aceştia nu sunt beţi, cum vă închipuiţi voi, căci nu este decât al treilea ceas din zi.
16 Ci aceasta este ce a fost spus prin proorocul Ioel:
17 „În zilele de pe urmă, zice Dumnezeu, voi turna din Duhul Meu peste orice făptură; feciorii voştri şi fetele voastre vor prooroci, tinerii voştri vor avea vedenii, şi bătrânii voştri vor visa visuri!

Evrei, 1
1 După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin prooroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu,
2 la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor, şi prin care a făcut şi veacurile.

1 Petru, 1
20 El a fost cunoscut mai înainte de întemeierea lumii, şi a fost arătat la sfârşitul vremurilor pentru voi,

1 Ioan, 2
18 Copilaşilor, este ceasul cel de pe urmă. Şi, după cum aţi auzit că are să vină anticrist, să ştiţi că acum s-au ridicat mulţi anticrişti: prin aceasta cunoaştem că este ceasul de pe urmă.

_________________________________________________________________________________________________

Expresia „ceasul de pe urmă” apare numai la Ioan. Ceilalţi scriitori ai Noului Testament au folosit expresia „zilele de pe urmă”, cu referire la perioada de după prima venire a lui Isus.

Odată cu venirea Domnului Isus, a început o nouă eră. Perioada dintre prima venire şi a doua venire este denumită „zilele de pe urmă”. Dacă analizăm contextul în care a fost scrisă epistola, putem înţelege că „ceasul de pe urmă” este expresia pe care o foloseşte Ioan în locul expresiei „zilele de pe urmă”, perioada dintre prima şi a doua venire a lui Isus.

Şi Domnul Isus a folosit cuvântul ceas în Ioan 4,23 şi 16,2 (tradus şi cu vremea), care se referă la o anumită perioadă de timp din viitor, dar înainte de revenirea Sa. Ioan pare a folosi expresia „ceasul de pe urmă” în acelaşi sens.

Ioan, 4
23 Dar vine ceasul, şi acum a şi venit, când închinătorii adevăraţi se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr; fiindcă astfel de închinători doreşte şi Tatăl.

Ioan, 16
2 Au să vă dea afară din sinagogi: ba încă, va veni vremea când, oricine vă va ucide, să creadă că aduce o slujbă lui Dumnezeu.

Este important de observat că Ioan nu stabileşte o dată şi nici nu prezintă o cronologie precisă şi detaliată a evenimentelor care trebuie să aibă loc înainte de venirea Domnului. Nu aceasta îşi propune. Dimpotrivă, el vorbeşte mai degrabă despre nevoia de a fi vigilenţi şi atenţi, pentru că învăţătorii falşi au apărut exact aşa cum a prezis Domnul.

Dacă Ioan a fost inspirat pe vremea aceea să transmită un avertisment cu privire la pericolele din „ceasul de pe urmă”, ce putem spune despre vremea în care trăim noi? Cu ce fel de învăţături ne confruntăm azi, atât în interiorul bisericii, cât şi în afara ei? Cum putem să ne protejăm de aceste amăgiri?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO