Dragostea faţă de oameni (1 Ioan 2,9-11)

7. Exprimă în câteva cuvinte ce ni se spune în 1 Ioan 2,9-11.

1 Ioan, 2
9 Cine zice că este în lumină, şi urăşte pe fratele său, este încă în întuneric până acum.
10 Cine iubeşte pe fratele său, rămâne în lumină, şi în el nu este nici un prilej de poticnire.
11 Dar cine urăşte pe fratele său, este în întuneric, umblă în întuneric, şi nu ştie încotro merge, pentru că întunericul i-a orbit ochii.

________________________________________________________________________________________________
________________________________________________________________________________________________

Dragostea a fost amintită în treacăt în 1 Ioan 2,5. Este clar că acolo se referea la dragostea noastră faţă de Dumnezeu, pe care o manifestăm atunci când păzim poruncile Sale. Apoi, dragostea este amintită în mod indirect în a doua parte a pasajului, unde ni se vorbeşte despre „porunca nouă” (vers. 6-9). Dragostea faţă de fraţii noştri de credinţă este susţinută clar în ultima parte a paragrafului studiat (vers. 9-11). El începe cu aceleaşi cuvinte: „cine zice” (vers. 4, 6, 9).

1 Ioan, 2
5 Dar cine păzeşte Cuvântul Lui, în el dragostea lui Dumnezeu a ajuns desăvârşită; prin aceasta ştim că suntem în El.

În versetul 9 se găseşte o afirmaţie legată de orice membru al bisericii care-şi urăşte fratele: el este în întuneric. Versetul 10 prezintă partea pozitivă: cazul celui care îl iubeşte pe fratele lui. Versetul 11 revine la ura faţă de fratele de credinţă. Cel care urăşte este în întuneric şi, mai mult decât atât, întunericul i-a orbit ochii.

În scrisoarea sa, Ioan este preocupat în primul rând de comunitatea creştină. El nu neagă faptul că este importantă şi dragostea faţă de semeni şi chiar faţă de vrăjmaşi, însă nu aceasta era preocuparea lui în acel moment. El se ocupă aici cu alte probleme.

8. Ce sensuri are cuvântul a urî în textele următoare? Mat. 6,24; 24,9.10; Luca 14,26; Ioan 3,20.

Matei, 6
24 Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni. Căci sau va urî pe unul şi va iubi pe celălalt; sau va ţine la unul, şi va nesocoti pe celălalt: Nu puteţi sluji lui Dumnezeu şi lui Mamona.

Matei, 24
9 Atunci vă vor da să fiţi chinuiţi, şi vă vor omorî; şi veţi fi urâţi de toate neamurile pentru Numele Meu.
10 Atunci mulţi vor cădea, se vor vinde unii pe alţii, şi se vor urî unii pe alţii.

Luca, 14
26 „Dacă vine cineva la Mine, şi nu urăşte pe tatăl său, pe mama sa, pe nevasta sa, pe copiii săi, pe fraţii săi, pe surorile sale, ba chiar însăşi viaţa sa, nu poate fi ucenicul Meu.

Ioan, 3
20 Căci oricine face răul, urăşte lumina, şi nu vine la lumină, ca să nu i se vădească faptele.

_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________

„Ura” faţă de fratele de credinţă este un cuvânt tare şi probabil că nu ne place să-l folosim în dreptul nostru sau în dreptul comportamentului nostru. Preferăm să spunem că ne simţim deranjaţi sau ofensaţi; însă de multe ori, în Scriptură cuvântul a urî are şi alte sensuri decât cel pe care i-l dăm noi azi.

În Scriptură, cuvântul ură mai înseamnă şi a favoriza pe cineva în detrimentul altcuiva sau a neglija pe cineva.

Urăşti pe cineva? Ai motive întemeiate? Dacă da, întreabă-te: Ce ar face Isus în locul meu?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO