Unitate în diversitate

Mulţi creştini militează pentru realizarea unităţii între numeroasele confesiuni. Ei vorbesc despre „scandalul” schismei şi al dezbinării şi menţionează că Hristos le-a cerut urmaşilor Săi, în mod repetat, să rămână uniţi. Unitatea este o temă importantă şi pentru Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea, care este ameninţată din interior de fragmentare şi de polarizare. Însă unitatea pe care o caută adventiştii nu poate fi redusă la unitatea organizaţională sau la uniformitatea stilului de închinare şi a altor ritualuri. Ea are un sens mai profund.

6. Care sunt trăsăturile principale ale adevăratei unităţi creştine? Ioan 14,6; Efes. 4,3.13

Ioan, 14
6 Isus i-a zis: „Eu sunt calea, adevărul şi viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine.

Efeseni, 4
3 şi căutaţi să păstraţi unirea Duhului, prin legătura păcii.

13 până vom ajunge toţi la unirea credinţei şi a cunoştinţei Fiului lui Dumnezeu, la starea de om mare, la înălţimea staturii plinătăţii lui Hristos

A fi una în Hristos înseamnă a fi una în adevăr. Hristos a spus despre Sine că este Adevărul. Adevărata unire presupune un angajament comun faţă de Cuvântul lui Dumnezeu şi faţă de învăţăturile lui fundamentale şi o dorinţă comună de a le aplica. Însă ea nu presupune ca toţi membrii să gândească la fel şi să se închine exact la fel. Ea nu anulează diversitatea culturală care îmbogăţeşte şi înfrumuseţează biserica din toată lumea.

7. Ce ne spune descrierea Noului Ierusalim cu privire la diversitatea care caracterizează biserica lui Dumnezeu? Apoc. 21 şi 22,1-6; mai ales, 21,12-14.19.26 şi 22,2

Apocalipsa, 21
1 Apoi am văzut un cer nou şi un pământ nou; pentru că cerul dintâi şi pământul dintâi pieriseră, şi marea nu mai era.
2 Şi eu am văzut coborându-se din cer de la Dumnezeu, cetatea sfântă, noul Ierusalim, gătită ca o mireasă împodobită pentru bărbatul ei.
3 Şi am auzit un glas tare, care ieşea din scaunul de domnie, şi zicea: „Iată cortul lui Dumnezeu cu oamenii! El va locui cu ei, şi ei vor fi poporul Lui, şi Dumnezeu însuşi va fi cu ei. El va fi Dumnezeul lor.
4 El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”
5 Cel ce şedea pe scaunul de domnie a zis: „Iată, Eu fac toate lucrurile noi.” Şi a adăugat: „Scrie, fiindcă aceste cuvinte sunt vrednice de crezut şi adevărate.”
6 Apoi mi-a zis: „S-a isprăvit! Eu sunt Alfa şi Omega, Începutul şi Sfârşitul. Celui ce îi este sete, îi voi da să bea fără plată din izvorul apei vieţii.
7 Cel ce va birui, va moşteni aceste lucruri. Eu voi fi Dumnezeul lui, şi el va fi fiul Meu.
8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli, şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
9 Apoi unul din cei şapte îngeri, care ţineau cele şapte potire, pline cu cele din urmă şapte urgii, a venit şi a vorbit cu mine, şi mi-a zis: „Vino să-ţi arăt mireasa, nevasta Mielului!”
10 Şi m-a dus, în Duhul, pe un munte mare şi înalt. Şi mi-a arătat cetatea sfântă, Ierusalimul, care se pogora din cer de la Dumnezeu,
11 având slava lui Dumnezeu. Lumina ei era ca o piatră prea scumpă, ca o piatră de iaspis, străvezie ca cristalul.
12 Era înconjurată cu un zid mare şi înalt. Avea douăsprezece porţi, şi la porţi, doisprezece îngeri. Şi pe ele erau scrise nişte nume: numele celor douăsprezece seminţii ale fiilor lui Israel.
13 Spre răsărit erau trei porţi; spre miazănoapte, trei porţi; spre miazăzi, trei porţi; şi spre apus trei porţi.
14 Zidul cetăţii avea douăsprezece temelii, şi pe ele erau cele douăsprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului.
15 Îngerul, care vorbea cu mine, avea ca măsurătoare o trestie de aur, ca să măsoare cetatea, porţile şi zidul ei.
16 Cetatea era în patru colţuri, şi lungimea ei era cât lărgimea. A măsurat cetatea cu trestia, şi a găsit aproape douăsprezece mii de prăjini. Lungimea, lărgimea şi înălţimea erau deopotrivă.
17 I-a măsurat şi zidul, şi-a găsit o sută patruzeci şi patru de coţi, după măsura oamenilor, căci cu măsura aceasta măsura îngerul.
18 Zidul era zidit de iaspis, şi cetatea era de aur curat, ca sticla curată.
19 Temeliile zidului cetăţii erau împodobite cu pietre scumpe de tot felul: cea dintâi temelie era de iaspis; a doua, de safir; a treia de halchedon; a patra, de smarald;
20 a cincea de sardonix: a şasea, de sardiu; a şaptea, de hrisolit; a opta, de beril; a noua, de topaz; a zecea, de hrisopraz; a unsprezecea, de iacint; a douăsprezecea, de ametist.
21 Cele douăsprezece porţi erau douăsprezece mărgăritare. Fiecare poartă era dintr-un singur mărgăritar. Uliţa cetăţii era de aur curat, ca sticla străvezie.
22 În cetate n-am văzut nici un Templu; pentru că Domnul Dumnezeu, Cel Atotputernic, ca şi Mielul, sunt Templul ei.
23 Cetatea n-are trebuinţă nici de soare, nici de lună, ca s-o lumineze; căci o luminează slava lui Dumnezeu, şi făclia ei este Mielul.
24 Neamurile vor umbla în lumina ei, şi împăraţii pământului îşi vor aduce slava şi cinstea lor în ea.
25 Porţile ei nu se vor închide ziua, fiindcă în ea nu va mai fi noapte.
26 În ea vor aduce slava şi cinstea Neamurilor.
27 Nimic întinat nu va intra în ea, nimeni care trăieşte în spurcăciune şi în minciună; ci numai cei scrişi în cartea vieţii Mielului.

Apocalipsa, 22
1 Şi mi-a arătat un râu cu apa vieţii, limpede ca cristalul, care ieşea din scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului.
2 În mijlocul pieţii cetăţii, şi pe cele două maluri ale râului, era pomul vieţii, rodind douăsprezece feluri de rod, şi dând rod în fiecare lună; şi frunzele pomului slujesc la vindecarea Neamurilor.
3 Nu va mai fi nimic vrednic de blestem acolo. Scaunul de domnie al lui Dumnezeu şi al Mielului vor fi în ea. Robii Lui Îi vor sluji.
4 Ei vor vedea faţa Lui, şi Numele Lui va fi pe frunţile lor.
5 Acolo nu va mai fi noapte. Şi nu vor mai avea trebuinţă nici de lampă, nici de lumina soarelui, pentru că Domnul Dumnezeu îi va lumina. Şi vor împărăţi în vecii vecilor.
6 Şi îngerul mi-a zis: „Aceste cuvinte sunt vrednice de crezare şi adevărate. Şi Domnul, Dumnezeul duhurilor proorocilor, a trimis pe îngerul Său să arate robilor Săi lucrurile, care au să se întâmple în curând. –

Chiar dacă descrierea este în primul rând simbolică, Noul Ierusalim este un loc real, pe care Dumnezeu îl creează pentru poporul Său. Ceea ce ne surprinde atunci când citim aceste pasaje este sublinierea diversităţii. Şi nu este de mirare, întrucât cei răscumpăraţi provin „din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi din orice neam” (Apoc. 5,9; Apoc. 7,9).

Apocalipsa, 5
9 Şi cântau o cântare nouă, şi ziceau: „Vrednic eşti tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile: căci ai fost înjunghiat, şi ai răscumpărat pentru Dumnezeu, cu sângele Tău, oameni din orice seminţie, de orice limbă, din orice norod şi de orice neam.

Apocalipsa, 7
9 După aceea m-am uitat, şi iată că era o mare gloată, pe care nu putea s-o numere nimeni, din orice neam, din orice seminţie, din orice norod şi de orice limbă, care stătea în picioare înaintea scaunului de domnie şi înaintea Mielului, îmbrăcaţi în haine albe, cu ramuri de finic în mâini;

Popoarele care intră pe porţile Noului Ierusalim şi care vor locui pe Noul Pământ sunt ca mlădiţele care cresc pe aceeaşi viţă-de-vie. „Între mlădiţele viţei există diversitate, însă în această diversitate este unitate. Toate mlădiţele cresc din acelaşi butuc. Toate mlădiţele îşi trag seva din
aceeaşi sursă. Dacă suntem mlădiţele adevăratei Viţe, între noi nu vor exista dispute, lupte pentru supremaţie sau defăimări.” – Elen G. White, General Conference Bulletin, 25 aprilie 1901

Dacă în ceruri va fi atâta diversitate, de ce există atât de multe conflicte etnice în bisericile noastre? De ce dorim să facem parte din comunitatea celor care ne seamănă şi nu din comunitatea celor diferiţi de noi?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO