Păcatul „originar”

Teologii fac deosebire între faptele păcătoase pe care le comitem şi natura păcătoasă pe care o avem. Toţi am decăzut în urma căderii lui Adam; toţi suntem consideraţi păcătoşi chiar înainte de a păcătui. Ritualul, atât de răspândit, al botezului copiilor este strâns legat de această credinţă. Conceptul este acela că un nou-născut care moare fără să fi primit botezul va fi pierdut pentru totdeauna, întrucât este un păcătos şi, dacă nu îi este îndepărtată cumva această păcătoşenie, copilul pierde viaţa veşnică.

Nu există niciun suport biblic pentru această practică şi nici pentru ideea că un copil care moare este condamnat în mod automat şi pentru totdeauna. Dar este adevărat că rezultatele păcatului „originar”, comis de Adam şi de Eva, s-au răspândit pretutindeni, afectându-i pe toţi oamenii. Păcatul a intrat în lume printr-o singură persoană şi, prin acest păcat, moartea a trecut asupra „tuturor oamenilor” (Rom. 5,12).

6. Ce spune apostolul Pavel despre înclinaţiile puternice spre păcat cu care ne naştem toţi? Rom. 8,7.8; 7,21-24. Ai observat aceste înclinaţii în viaţa ta?

…………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………

De-a lungul secolelor, unii creştini au declarat că au atins starea de desăvârşire. Totuşi, cei care pretind că sunt desăvârşiţi se înşală singuri. Acest lucru este contrar cuvintelor clare ale Scripturii. Citând din Psalmul 106,6, Pavel afirmă: „Nu este niciun om neprihănit, nici unul măcar”
(Rom. 3,10). Apostolul Ioan spune la fel de hotărât: „Dacă zicem că n-avem păcat, ne înşelăm singuri” (1 Ioan 1,8).

Sfinţirea nu este o lucrare de o secundă, de o oră sau de o zi. Este o creştere continuă în har. Nu ştim astăzi cât de grea va fi încercarea de mâine. Satana trăieşte şi este activ, iar noi avem nevoie în fiecare zi să strigăm cu seriozitate la Dumnezeu, ca să ne ajute să îi stăm împotrivă. Atâta timp cât Satana domneşte, avem de supus eul, avem de biruit păcate şi niciodată nu va fi loc de oprit. Nu vom ajunge niciodată în situaţia de a spune că am biruit complet.” – Comentariile Ellen G. White în Comentariul biblic A.Z.Ş., vol. 7, pag. 947

Să presupunem că ai obţinut cu adevărat biruinţa asupra păcatului, adică ai ajuns să nu mai comiţi niciun păcat cunoscut. Mai mult decât atât, ai reuşit să fii amabil, iubitor şi generos şi să trăieşti în conformitate cu toată lumina primită. Să presupunem că ai reuşit să reflecţi caracterul lui Isus în mod „desăvârşit”. De ce mai ai nevoie totuşi de un Mântuitor, a cărui neprihănire să te ajute să stai înaintea lui Dumnezeu fără nicio „osândire” (Rom. 8,1)?

Romani 8:1 Acum dar nu este nici o osândire pentru cei ce sunt în Hristos Isus, care nu trăiesc după îndemnurile firii pământeşti, ci după îndemnurile Duhului.