Misiunea

1. De ce l-a ales Dumnezeu pe Israel ca popor al Său deosebit? Deut. 7,7.8; Is. 44,8; 49,6.

Dumnezeu i-a ales pe copiii lui Israel ca să fie martorii Săi. Toate neamurile pământului urmau să fie părtaşe la binecuvântările pe care El avea să le reverse peste poporul Său. Israel avea să proclame slava Lui printre popoare (Is. 66,19) şi să fie o lumină pentru neamurile păgâne.

2. Care este misiunea bisericii creştine şi cât de bine este ea îndeplinită? Mat. 28,19.20.

În istoria sa, biserica creştină a trecut prin două mari perioade de expansiune. Prima perioadă a fost aceea a întemeierii ei, în primele două secole, iar cea de-a doua a fost în timpul secolului al XIX-lea, numit şi secolul misiunii. După marile redeşteptări din secolul al XVIII-lea şi începutul secolului al XIX-lea, biserica creştină a întemeiat numeroase societăţi biblice şi misionare în Europa şi în America, astfel că în numai o sută de ani a crescut de la optsprezece procente din populaţia lumii, în anul 1800, la treizeci şi patru de procente, în anul 1900.

În primele decenii ale istoriei adventiştilor de ziua a şaptea, exista concepţia că biserica împlinea porunca lui Dumnezeu, de a face ucenici din toate neamurile, doar prin a le predica emigranţilor din America de Nord. Cu toate acestea, în anul 1871, Ellen White a scris: „Tinerii ar trebui să capete o pregătire, devenind cunoscători ai altor limbi, pentru ca Dumnezeu să-i poată folosi ca unelte prin mijlocirea cărora să comunice adevărul Său mântuitor şi celor din alte naţiuni”. – Life Sketches of Ellen G. White, pag. 204

Apoi, în 1874, Ellen White a avut un vis impresionant în legătură cu solia îngerului al treilea, care trebuia vestită lumii. În acest vis, i s-a spus: „Voi aveţi o concepţie prea limitată cu privire la lucrarea din acest timp. … Solia va fi vestită cu putere în toate părţile lumii, în Oregon, în Europa, în Australia, în insulele mărilor şi oceanelor, la toate naţiunile, limbile şi popoarele. … Credinţa voastră este limitată, este foarte mică. Concepţia voastră despre lucrare ar trebui să fie mult lărgită”. – Idem, pag. 208, 209

În acelaşi an, J. N. Andrews a devenit primul misionar oficial al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea. El şi copiii lui au mers în Elveţia, iar trei ani mai târziu, familia lui John G. Matteson a fost trimisă în Scandinavia. Astăzi, din cele 229 de ţări ale lumii recunoscute de Naţiunile Unite, în peste două sute, adventiştii de ziua a şaptea au o lucrare stabilită oficial.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO