Studiu suplimentar

În anul 1982, un comitet al Conferinţei Generale a pregătit o declaraţie cu privire la relaţia dintre Biblie şi Ellen White. În parte, aceasta suna astfel: „Afirmăm: Noi credem (1) că Scriptura este Cuvântul divin-revelat al lui Dumnezeu şi că este inspirată de Duhul Sfânt; (2) că întreg canonul Scripturii este alcătuit doar din cele 66 de cărţi ale Vechiului şi ale Noului Testament; (3) că Scriptura este fundamentul credinţei şi autoritatea finală în toate aspectele legate de doctrină şi de practică; (4) că Scriptura este Cuvântul lui Dumnezeu, exprimat în limbaj omenesc; (5) că Scriptura învaţă că darul profeţiei se va manifesta în biserica creştină şi după timpurile Noului Testament; (6) că lucrarea şi scrierile lui Ellen White au fost o manifestare a darului profetic; (7) că Ellen White a fost inspirată de Duhul Sfânt şi că scrierile ei, produs al inspiraţiei, sunt aplicabile şi au autoritate mai ales pentru adventiştii de ziua a şaptea; (8) că scopul scrierilor lui Ellen White include călăuzirea în înţelegerea învăţăturii Scripturii şi aplicarea acestor învăţături, cu o urgenţă profetică, în viaţa spirituală şi morală; (9) că acceptarea darului profetic al lui Ellen White este importantă pentru creşterea şi pentru unitatea Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea; (10) că folosirea de către Ellen White a unor surse literare externe şi a unor asistenţi literari îşi găseşte paralele în unele dintre scrierile biblice. Negăm: Noi nu credem (1) că gradul şi calitatea inspiraţiei scrierilor lui Ellen White sunt diferite de cele ale Scripturii; (2) că scrierile lui Ellen White sunt o adăugare la canonul Sfintelor Scripturi; (3) că scrierile lui Ellen White au rolul de a fi fundamentul şi autoritatea supremă în materie de credinţă creştină, aşa cum îl are Scriptura; (4) că scrierile lui Ellen White pot fi folosite ca bază pentru doctrină; (5) că studierea scrierilor lui Ellen White poate înlocui studierea Scripturii; (6) că Scriptura poate fi înţeleasă doar prin scrierile lui Ellen White; (7) că scrierile lui Ellen White explică în mod exhaustiv înţelesul Scripturilor; (8) că scrierile lui Ellen White sunt esenţiale pentru a vesti lumii adevărul Scripturii; (9) că scrierile lui Ellen White sunt doar produsul evlaviei creştine; (10) că folosirea de către Ellen White a unor surse literare externe şi a unor asistenţi literari neagă inspiraţia scrierilor ei.”

În concluzie, o înţelegere corectă a inspiraţiei şi a autorităţii scrierilor lui Ellen White poate conduce la evitarea a două extreme: (1) aceea de a privi aceste scrieri ca funcţionând la un nivel canonic identic cu cel al Scripturii; (2) aceea de a le considera doar o literatură creştină obişnuită.

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO