Inspiraţia şi Evanghelia lui Luca
5. Ce spune Luca despre modul în care a venit la existenţă Evanghelia lui şi ce ne arată acest lucru cu privire la inspiraţie? Luca 1,1-4.
_______________________________________________________________________________________________
_______________________________________________________________________________________________
În scrierea Evangheliei lui, Luca nu pare să se fi bazat pe vreo viziune sau pe vreun vis. Nici nu a fost martor ocular la evenimentele descrise, ci a scris din ceea ce a aflat de la alţii, totul, fără îndoială, sub inspiraţia şi călăuzirea Duhului Sfânt, care S-a îngrijit ca ceea ce a scris el să fie în armonie cu evenimentele istorice şi cu voia lui Dumnezeu.
În Noul Testament, apostolul Pavel nu numai că a primit pe cale orală informaţii de la alţii (1 Cor. 1,10.11), dar, în câteva locuri, a citat chiar din scrierile unor autori păgâni. De exemplu, în Fapte 17,28, el îl citează pe poetul cilician Aratus (aprox. 315-240 î.Hr.), care a scris: „Cu Zeus are legătură fiecare dintre noi în orice privinţă, pentru că noi suntem din neamul lui” (Phaenonlena 5; sublinierea noastră). Vezi şi 1 Corinteni 15,33 şi Tit 1,12, unde Pavel a citat alte surse, de fiecare dată pentru a transmite un adevăr inspirat.
Din când în când, Ellen White a folosit alte cărţi ca sursă pentru cărţile ei. În introducerea la Tragedia Veacurilor, ea a scris: „Marile evenimente care au marcat progresul Reformei în veacurile trecute sunt fapte istorice bine cunoscute şi unanim recunoscute de lumea protestantă; ele sunt fapte pe care nimeni nu le poate ignora… În unele cazuri, acolo unde istoricul a grupat evenimentele, pentru ca să îngăduie pe scurt o vedere cuprinzătoare a subiectului, sau a rezumat amănuntele într-un mod potrivit, cuvintele lui au fost citate; dar în unele cazuri nu s-a indicat sursa, deoa rece citările nu sunt făcute cu scopul de a acorda autorului o autoritate, ci pentru că declaraţia lui permite o prezentare uşoară şi convingătoare a subiectului.
Relatând experienţa şi vederile acelora care au promovat lucrarea de reformă din zilele noastre, s-au folosit în acelaşi fel lucrările lor publicate.” – pag. xi şi xii
Profeţi folosind alte surse? Multor oameni li se pare greu de acceptat lucrul acesta. Şi totuşi, ce ne spune el cu privire la modul în care poate lucra inspiraţia? Dacă te gândeşti bine, ce este greşit ca profeţii, sub călăuzirea Duhului Sfânt, să apeleze la alte surse, ca un ajutor în exprimarea adevărului?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
