Inspiraţia verbală şi inspiraţia gândurilor
2. Ce ne spun textele următoare cu privire la inspiraţia Scripturii? Is. 2,1.2; Ezech. 36,16; 1 Cor. 7,10-12.39.40; 1 Tes. 2,13.
Există două teorii principale cu privire la inspiraţie:
Inspiraţia verbală: În inspiraţia verbală, accentul cade mai degrabă pe cuvintele Bibliei, decât pe autor. Se consideră că toate cuvintele sunt inspirate de Dumnezeu, care le alege din vocabularul şi din fondul educaţional al scriitorului. Conform acestei concepţii, doar scrierile originale ale scriitorilor biblici sunt inspirate, nu şi copiile acestora, care pot avea greşeli. Concepţia aceasta nu trebuie confundată cu teoria inspiraţiei dictate, conform căreia fiecare cuvânt din Scriptură este dictat de Duhul Sfânt, fără să aibă legătură cu vocabularul sau cu fondul educaţional al scriitorului.
Inspiraţia gândurilor: În acest caz, accentul cade asupra scriitorilor, nu asupra cuvintelor. În general, gândurile sau ideile au fost inspirate, nu cuvintele Bibliei (1 Cor. 7,10-12.39.40; 1 Tes. 2,13), cu excepţia situaţiilor în care cuvintele lui Dumnezeu sau ale unui înger sunt citate (Ier. 29,30.31; Apoc. 19,9) sau atunci când Dumnezeu vorbeşte direct printr-un profet (Num. 22,35; 23,1-12.26). Scriitorul primeşte viziunea, visul sau gândul inspirat, pe care le scrie apoi în propriile cuvinte (Is. 2,1.2; Apoc. 4,1); Duhul Sfânt îl supraveghează şi îl călăuzeşte, astfel încât cuvintele folosite să exprime corect adevărul lui Dumnezeu. Aşadar, Biblia este declarată ca fiind revelaţia infailibilă a voinţei lui Dumnezeu.
Pe baza Scripturii şi a scrierilor lui Ellen White, adventiştii susţin inspiraţia gândurilor sau a ideilor. „Nu cuvintele Bibliei sunt inspirate, ci oamenii au fost inspiraţi. Inspiraţia acţionează nu asupra cuvintelor sau expresiilor unui om, ci asupra omului însuşi, care, sub influenţa Duhului Sfânt, este inspirat cu idei. Dar cuvintele primesc amprenta minţii individuale… Gândul şi voinţa divină sunt combinate cu gândul şi voinţa omenească; în felul acesta, rostirile omului sunt Cuvântul lui Dumnezeu.” – Ellen G. White, Selected Messages, vol. 1, pag. 21. Aşa cum afirmă ultima frază, cuvintele profetului devin Cuvântul lui Dumnezeu. Mergând pe aceeaşi linie, David scria: „Duhul Domnului vorbeşte prin mine şi cuvântul Lui este pe limba mea” (2 Sam. 23,2). Aceasta ne arată că inspiraţia nu numai că a indus gândurile, dar s-a şi asigurat că ceea ce a ieşit de sub pana profeţilor, Cuvântul scris, exprimă cu acurateţe gândurile lui Dumnezeu.
De ce este important să avem o înţelegere corectă a modului în care lucrează inspiraţia? Care sunt pericolele atunci când păstrăm nişte concepţii greşite?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
