Studiu suplimentar
Citeşte capitolul „Prolog istoric”, pag. vii-xxxii, din cartea Scrieri timpurii (Experienţe şi viziuni).
„Între darurile Duhului Sfânt se află şi profeţia. Acest dar este un semn de identificare a bisericii rămăşiţei şi a fost manifestat în lucrarea lui Ellen White. Scrierile acestui sol al lui Dumnezeu sunt un izvor continuu al adevărului, învestit cu autoritate, aducând bisericii încurajare, călăuzire, instruire şi mustrare. Ele declară în mod clar că Biblie este etalonul după care trebuie să fie verificate orice învăţătură şi orice experienţă.” – Adventiştii de ziua a şaptea cred…, Casa de Editură „Cuvântul Evangheliei”, Bucureşti, 1993, pag. 330
Un studiu asupra ideii de rămăşiţă în Vechiul Testament ne descoperă câteva caracteristici interesante. Poate că cea mai importantă dintre ele este aceea că, pretutindeni în Biblie, din rămăşiţă făceau parte cei care aveau mai multă lumină decât cei din jurul lor. Noe a avut lumina cu privire la potopul care urma să vină. Avraam a avut lumina cu privire la adevăratul Dumnezeu. Naţiunea lui Israel se închina Domnului în sanctuar, în timp ce vecinii lor păgâni îşi sacrificau copiii pe altarele lor sau se plecau în faţa statuilor care reprezentau pisici, tauri sau alte animale. Cu alte cuvinte, ideea de rămăşiţă avea de-a face mai mult cu o revelaţie a adevărului şi a caracterului lui Dumnezeu, decât cu sfinţenia acelora care aveau această cunoştinţă. Ce înţelegem de aici? Aşa cum am văzut în Studiul de joi, a face parte din rămăşiţă înseamnă doar că avem o mare lumină, dar cu această lumină vin şi nişte responsabilităţi foarte importante. Nu înseamnă că eşti automat mântuit; nici că aceia care nu fac parte din rămăşiţă sunt pierduţi. Este o realitate tristă a istoriei sacre faptul că mulţi dintre aceia care au făcut parte din rămăşiţa lui Dumnezeu nu numai că au eşuat în a trăi la înălţimea luminii care le fusese dată, dar adeseori chiar s-au răzvrătit împotriva ei.
Întrebări pentru discuţie:
– Ce mesaj important găsim în Luca 12,48, pentru aceia care cred că fac parte din biserica rămăşiţei?
– Declaraţia că noi suntem „biserica rămăşiţei” poate suna foarte arogant şi exclusivist. Şi totuşi, de ce este logic ca Dumnezeu să aibă un popor special, care să proclame o solie specială în timpul sfârşitului?
– Dacă a face parte din rămăşiţă nu ne garantează mântuirea, atunci care este avantajul să facem parte din ea?
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
