Din Studiul nostru de până acum, înţelegem că, în Apocalipsa 12,7, „rămăşiţa seminţei ei” se referă la rămăşiţa vizibilă a bisericii lui Dumnezeu, care poate fi recunoscută prin două caracteristici specifice: cei care fac parte din ea (1) „păzesc poruncile lui Dumnezeu”, aşa cum le-a dat Dumnezeu pe Muntele Sinai, inclusiv porunca Sabatului; şi (2) „au mărturia lui Isus”, care este duhul profeţiei sau darul profetic.

Mişcarea adventistă păzitoare a Sabatului a susţinut, încă de la începuturile ei ca organizaţie, în anul 1863, că are aceste semne de identificare. Ca adventişti, noi proclamăm cele Zece Porunci, inclusiv Sabatul zilei a şaptea, şi credem că avem, ca biserică, mărturia lui Isus; cu alte cuvinte, credem că Dumnezeu S-a manifestat în viaţa şi în lucrarea lui Ellen G. White.

Astfel, Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea nu este doar o biserică oarecare, printre multe altele. Ea este o biserică apărută în mod profetic. Dumnezeu a chemat la existenţă această biserică pentru un scop foarte precis – acela de a proclama unei lumi muribunde soliile celor trei îngeri.

7. Citeşte Apocalipsa 14,6-12. Ce se întâmplă aici, care ne ajută să înţe legem câteva dintre caracteristicile poporului lui Dumnezeu din timpul sfârşitului? Ce elemente intră în scenă şi de ce suntem îndreptăţiţi să considerăm că ele ne caracterizează pe noi şi chemarea noastră?
___________________________________________________________________________________________________
___________________________________________________________________________________________________

Ca adventişti de ziua a şaptea, noi credem că suntem membri ai bisericii rămăşiţei lui Dumnezeu. Cu toate acestea, identificarea cu biserica rămăşiţei nu ne acordă un statut exclusivist înaintea lui Dumnezeu. Poţi să faci parte, la nivel colectiv, din această rămăşiţă, şi totuşi să fii pierdut. Mântuirea nu este garantată prin apartenenţa, ca membru, la o biserică. Noi suntem mântuiţi la nivel individual, nu ca biserică. Este un mare privilegiu şi, totodată, o mare responsabilitate să faci parte din această biserică, deoarece avem o chemare sfântă; dar a fi membru al acestei biserici nu îţi garantează mântuirea mai mult decât o garanta faptul de a fi evreu în Israelul antic (Ier. 8,20).

8. Care este singura garanţie a mântuirii şi cum o poţi avea, personal?
___________________________________________________________________________________________________

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO