Profeţii Noului Testament
Perioada profetică a Vechiului Testament s-a încheiat cu aproximativ patru sute de ani înainte de naşterea Domnului Hristos. Între sfârşitul acestei perioade şi naşterea Mântuitorului au fost scrise multe cărţi iudaice, dar niciuna nu a fost acceptată ca inspirată.
Viaţa Domnului Hristos a deschis o nouă eră, în care Dumnezeu a chemat din nou diferiţi oameni pentru a fi purtătorii Săi de cuvânt.
6. Care au fost unii dintre profeţii Noului Testament şi ce diferenţă a existat între ei şi apostoli? Luca 1,67; Ioan 1,6.7; Fapte 11,27.28; 13,1; Apoc. 1,1-3.
În greaca Noului Testament, cuvântul apostol era folosit cu sensul de am basador, trimis sau delegat. Josephus Flavius, de exemplu, a folosit acest cuvânt pentru a face referire la ambasadorii trimişi de iudei ca reprezentanţi ai lor la Roma – Antiquities [Antichităţi iudaice], xvii, pag. 11
În Noul Testament, cuvântul apostol exprimă conceptul de misiune şi de reprezentare. Termenul apare atunci când Isus îi hirotoneşte pe ucenicii Săi şi îi trimite într-o misiune de evanghelizare (Mat. 10,2-6). Apostolii au fost învestiţi cu o autoritate specială din partea Domnului înviat; ei văzuseră cu ochii lor moartea şi învierea Lui, ceva ce niciunul dintre profeţii de mai înainte nu avuseseră privilegiul să vadă. Unii dintre apostoli, precum Ioan şi Pavel, au fost şi profeţi, dar nu toţi apostolii au fost profeţi. Conform celor scrise în Efeseni 2,20, apostolii şi profeţii, împreună, au fost cei care au interpetat în mod fundamental ceea ce a făcut Dumnezeu, prin Domnul Hristos, în favoarea omenirii.
7. De ce Ioan Botezătorul a fost mai mare decât toţi profeţii Vechiului Testament? Ce vrea să spună Isus atunci când afirmă: „Totuşi, cel mai mic în Împărăţia cerurilor este mai mare decât el”? Matei 11,11.
Ioan Botezătorul a fost cel mai mare profet în sensul că el a avut privilegiul de a vesti venirea Domnului Hristos, despre care dăduseră mărturie toţi profeţii de până atunci (vezi Luca 24,27; Ioan 5,39.46). Asemenea lui Avraam, toţi profeţii Vechiului Testament priviseră cu dor înainte, în viitor, către ziua când Mesia avea să vină (1 Petru 1,10.11), dar Ioan a avut privilegiul de a-L vedea în trup. De aceea, într-un anumit sens, slujba profetică a Vechiului Testament a atins punctul culminant prin Ioan. În acelaşi timp, Ioan Botezătorul nu a fost decât la uşa Împărăţiei harului, uitându-se din prag înăuntru, în timp ce chiar şi cel mai mic dintre urmaşii lui Isus poate privi înapoi şi se poate bucura de împlinirea tuturor profeţiilor mesianice în persoana Domnului Hristos.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
