Pentru studiul din această săptămână, citeşte: Gen. 18,1-15; 32,30; Ex. 4,10-17; Ps. 19,1-6; Ioan 1,14; Ioan 3,16; Col. 2,9.

Sabat după-amiază

Text de memorizat: „După ce a vorbit în vechime părinţilor noştri prin proroci, în multe rânduri şi în multe chipuri, Dumnezeu, la sfârşitul acestor zile, ne-a vorbit prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor al tuturor lucrurilor şi prin care a făcut şi veacurile.” (Evrei 1,1.2)

Există două mijloace fundamentale prin care Dumnezeu S-a descoperit omenirii: revelaţia generală şi revelaţia specială. Revelaţia generală este descoperirea de Sine a lui Dumnezeu faţă de toţi oamenii, deopotrivă, prin intermediul naturii şi al conştiinţei (vezi Ps. 19,1; Rom. 1,20). Revelaţiile lui Dumnezeu prin profeţi, aşa cum sunt ele raportate în Scriptură, şi mai ales revelaţia Sa prin Isus Hristos, reprezintă revelaţia specială. Prin intermediul acestor mijloace, Dumnezeu li S-a descoperit patriarhilor şi profeţilor din Vechiul Testament, pentru a le face cunoscută voinţa Sa. El Şi-a descoperit puterea şi planul de-a lungul istoriei lui Israel. Apoi, mai târziu, El L-a trimis pe Fiul Său care, îmbrăcat în haina umanităţii, L-a descoperit pe Tatăl într-un mod unic şi plin de putere.

În această săptămână, vom studia ambele tipuri de revelaţie.

O privire asupra studiului

Ce este revelaţia generală? Dar cea specială? Ce ne poate învăţa natura cu privire la Dumnezeu? Ce nu ne poate învăţa? Prin ce se deosebeşte revelaţia prin Isus Hristos de celelalte revelaţii ale lui Dumnezeu?

Pentru studiul Bibliei la rând: Apocalipsa 15 – Geneza 7

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO