Pregătirea pregătitorului
Domnul a prevestit prin proroci multe lucruri cu privire Ioan Botezătorul,
arătând, cu mult înainte de naşterea lui, ce avea să facă în viaţă. Aici
se ridică o întrebare dificilă: Pentru că Dumnezeu a spus mai dinainte ce
avea să facă Ioan, înseamnă că Ioan a fost predestinat la aceste lucruri?
Cu alte cuvinte, a avut Ioan şi altă alternativă decât aceea de a face ce
spusese deja Dumnezeu despre el? Cu toate că preştiinţa lui Dumnezeu
şi libertatea noastră de alegere constituie, de secole, o problemă pentru
teologi şi filozofi (aşa că nici noi nu vom putea răspunde acum la această
întrebare), de un lucru putem fi siguri: Ioan a avut nevoie de o pregătire
specială pentru lucrarea în care urma să se angajeze.
3. Citeşte Luca 1,80. Ce găsim în acest text, care ne ajută să înţelegem câte
ceva despre pregătirea de care avea nevoie Ioan? Ce principii putem
extrage de aici, care să ne ajute să ne întărim viaţa spirituală?
______________________________________________________________
______________________________________________________________
Luca 1,15 spune că Ioan avea să se „umple de Duhul Sfânt încă din
pântecele maicii sale”. Şi totuşi, chiar şi cu această făgăduinţă specială, el
avea nevoie de acel fel de pregătire care se putea găsi doar în asprimea
pustiei. De multe ori, în Biblie, pustia (sau deşertul) este înfăţişată ca un
loc pentru creştere spirituală şi disciplină. Aici, „Cuvântul lui Dumnezeu
a vorbit lui Ioan” (Luca 3,2). Fără îndoială că Ioan a devenit un om al
rugăciunii şi, mai târziu, i-a învăţat şi pe ucenicii lui cum să se roage (Luca
11,1) şi să postească (Marcu 2,18). El cunoştea importanţa unei legături
spirituale cu Cerul.
Tăria spirituală primită de la Dumnezeu l-a făcut în stare pe Ioan să
vestească solia cu mare putere. El a fost un glas care strigă în pustie, acolo
unde viaţa personală şi cea a naţiunii, deşi religioasă, era totuşi săracă
spiritual.
Aşa cum avea să spună Domnul Isus mai târziu, nimeni nu mergea să-l
vadă pe Ioan pentru că era o fiinţă plăpândă – „o trestie clătinată de vânt”
(Matei 11,7). Dimpotrivă, oamenii mergeau să audă pe cineva care rostea
adevărul cu putere şi convingere.
Analizează-ţi sincer viaţa spirituală. Cât de des te rogi? Cât de des studiezi
Cuvântul? Cât de absorbit eşti de lume şi de lucrurile lumeşti? Ce schimbări ar
trebui să faci? Ai avea nevoie să petreci un timp undeva „în pustie”?
