Care este diferenţa – 2
Cunoaşterea şi acceptarea lui Isus ca Mare Preot al nostru ar trebui să ne facă buni, generoşi şi răbdători – aceleaşi trăsături pe care le-a manifestat El faţă de noi. Ar trebui să ne facă milostivi şi îndurători, aşa cum El a manifestat milă şi îndurare faţă de noi. Şi ar trebui să ne facă integri, din punct de vedere moral, şi veşnic recunoscători pentru jertfa supremă pe care a adus-o pentru noi. Dar orice adventist care a venit în contact cu creştini de alte confesiuni poate să confirme că şi aceştia manifestă aceeaşi milă şi îndurare, aceeaşi răbdare şi generozitate, aceeaşi bunătate şi integritate morală. Şi atunci, ce diferenţă marchează solia noastră despre Sanctuar? De ce este ea importantă? Probabil că are legătură cu loialitatea şi cu credincioşia. Atunci când a vrut să-i întărească în credinţă pe cititorii cărţii sale, autorul Epistolei către Evrei a revenit la tema Sanctuarului.
6. Citeşte Evrei 10,19-25. Care este mesajul practic pe care îl găsim aici – un mesaj care ar trebui să influenţeze modul în care trăim şi în care ne raportăm la ceilalţi?
Epistola către Evrei ne invită să ne apropiem de „scaunul harului” (Evr. 4,16). Implicaţiile acestei invitaţii sunt multiple, dar una dintre ele are legătură cu aspectul abordat de noi. Prin Isus, ne-a fost deschisă calea pentru a ne apropia de Dumnezeu în Sanctuarul ceresc. Iar a-L urma pe Isus în Sanctuarul ceresc, prin credinţă, nu înseamnă numai să avem sufletul curăţit prin harul Său minunat, ci şi să experimentăm o nouă înţelegere şi apreciere a Legii Sale imuabile (vezi Evr. 8,10). Această realitate, plină de semnificaţie mai ales în contextul a ceea ce adventiştii numesc „marea luptă dintre bine şi rău”, defineşte diferenţa pe care o marchează, pentru noi, învăţătura Sanctuarului. Prin credinţă, noi intrăm cu deplină încredere în Locul Preasfânt, unde slujeşte Isus. Acolo, împotriva oricărei logici omeneşti, ne prindem de Acela a cărui făgăduinţă nepieritoare este simbolizată de chivotul legământului, de însuşi tronul viului Dumnezeu, întemeiat pe dreptate şi pe har. Astfel ancoraţi, noi nu ne lăsăm purtaţi de vânt încoace şi încolo, într-o perspectivă asupra Legii care să ne conducă la abandonarea Sabatului sfânt al lui Dumnezeu sau în concepţiile evoluţioniste legate de originea lumii, care caută să-L detroneze pe Viul Dumnezeu din propriul Său Univers. Doctrina Sanctuarului devine, astfel, un mijloc care ne protejează împotriva răzvrătirii şi care Îi asigură lui Dumnezeu o rămăşiţă credincioasă, în mijlocul unei lumi răzvrătite.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
