Istoria Învierii – 1 (Matei 27,62-66)
Sunt câteva evenimente care pot fi considerate esenţiale pentru creştinism. Printre ele se numără Întruparea, Crucea şi a Doua Venire. Dar, într-un anumit sens, Învierea le întrece pe toate, chiar şi Crucea pe care am înălţat-o în studiul de săptămâna trecută. Fără Înviere, toate celelalte n-ar avea nicio valoare. Într-adevăr, când vorbim despre moartea lui Isus, includem în ea, chiar fără să o menţionăm, Învierea. Ea este doctrina centrală a credinţei creştine.
Dintre toate religiile lumii, iudaismul şi creştinismul sunt singurele care susţin conceptul Învierii, ca atare; şi, între ele, doar creştinismul face din el conceptul central. Doar creştinismul a fost întemeiat pe credinţa că Fondatorul lui a înviat, în mod real, din morţi. Toate cele patru Evanghelii vorbesc despre acest eveniment extraordinar, relatând istoria într-un mod atât de direct şi de simplu, încât o fac întru totul credibilă.
1. În ce fel contribuie fiecare dintre pasajele următoare la credibilitatea istoriei Învierii?
Mat. 27,50-53 ________________________________________________________________
Mat. 27.54-56 ________________________________________________________________
Mat. 27,57-61 (compară cu Marcu 15,42-47) ______________________________________
Mat. 27,62-66 ________________________________________________________________
Toate întâmplările menţionate aici sunt publice. Ţinând seama de datarea Evangheliei lui Matei (care se crede că a fost scrisă înainte de anul 70 d.Hr), ne dăm seama că martorii oculari erau încă în viaţă, ca să confirme sau să infirme aceste rapoarte, iar instituţiile religioase nu aveau niciun interes să lase ca astfel de susţineri şi declaraţii să se răspândească necontestate, dacă ar fi fost false: perdeaua dinăuntrul templului s-a sfâşiat „de sus!” (cu siguranţă că cei care slujeau în templu în momentul acela au văzut ceva); cutremurul trebuie să fi fost public şi universal pentru regiunea imediată; învierea unora dintre morţi şi arătarea lor în cetate, în faţa mai multor persoane (ce motiv ar fi putut avea scriitorul pentru a inventa un detaliu ca acesta?); mărturia sutaşului roman şi a soldaţilor acestuia; pecetluirea mormântului; postarea unei gărzi speciale la intrarea mormântului, şi lista continuă. Acestea sunt evenimente concrete, relatate fără vreo pledoarie sau argumentaţie specială.
Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO
