Citeşte Ellen G. White, Hristos, Lumina lumii, capitolele „Lazăre, vino afară!”; „Înaintea lui Ana şi a curţii de judecată a lui Caiafa” şi „Iuda”. „În lucrarea de salvare a sufletelor, este nevoie de înţelepciune şi de mult tact. Mântuitorul nu Se abţinea niciodată să spună adevărul, dar îl rostea întotdeauna cu iubire. În relaţia Sa cu alţii, El exercita cel mai mare tact şi era întotdeauna bun şi atent. El nu era niciodată nepoliticos, nu adresa niciodată cuvinte aspre fără să fie necesar şi nu a produs niciodată o durere inutilă unui suflet sensibil. Domnul nu mustra slăbiciunea omenească. El denunţa fără teamă ipocrizia, necredinţa şi nelegiuirea, dar când rostea mustrările usturătoare, vocea Sa era plină de lacrimi. El nu a făcut niciodată ca adevărul să pară dur, ci a manifestat întotdeauna o duioşie profundă faţă de oameni. Fiecare suflet era preţios în ochii Săi. Domnul Isus Se comporta cu o demnitate divină şi totuşi Se cobora la fieca re membru al familiei lui Dumnezeu, acordându-i atenţie şi arătându-i mila cea mai duioasă. El i-a considerat pe toţi ca fiind sufletele pe care avea misiunea de a le mântui.” – Ellen G. White, Slujitorii Evangheliei, pag. 117.

                                                                Întrebări pentru discuţie:

– Meditează asupra conceptului iubirii faţă de duşmani. Ce înseamnă lucrul acesta, la nivel practic? Cum trebuie să se manifeste această iubire? Există vreun moment când poate fi imposibil să îi iubim pe duşmanii noştri? Dacă da, care ar putea fi o astfel de situaţie?

– Care este situaţia copiilor din comunitatea ta? Cât de multă atenţie se acordă nevoilor lor? Ce aţi putea face mai mult, în această privinţă, ca biserică?

– În ce sens este uşor să confundăm dragostea cu harul ieftin? Cu alte cuvinte, ce pericol există în a le îngădui oamenilor să facă lucruri pe care nu ar trebui să le facă, doar pentru a le arăta că îi iubim? În ce situaţii dragostea este cel mai bine manifestată printr-o responsabilitate morală strictă? Cum putem păstra echilibrul? Dacă este să greşeşti în a realiza acest echilibru, în ce parte este de preferat să încline balanţa?

– Ce paralele descoperi între naţiunea iudaică (din perioada în care a existat teocraţie) şi Biserica AZŞ de astăzi? Ce lecţii putem învăţa din exemplul lor? Oare învăţăm aceste lecţii?

Cursuri pentru sănătate spirituală pe SOLASCRIPTURA.RO