Râvna pentru împlinirea misiunii
Pentru poetul american Robert Frost, pădurile erau „minunate, întunecoase şi adânci… Dar eu am promisiuni de împlinit şi distanţe de parcurs, înainte de a adormi.”
Isus a trăit fiind permanent conştient de întunecimea pădurilor din jurul Lui, întotdeauna adânci, dar niciodată minunate. Asemenea poetului, El a fost mereu conştient că are distanţe lungi de parcurs înainte de a adormi, că are atât de multe de făcut, într-un timp atât de scurt. „Cât este ziuă, trebuie să lucrez lucrările Celui ce M-a trimis”, spune El, pentru că „vine noaptea, când nimeni nu mai poate să lucreze” (Ioan 9,4). Vedem această râvnă pentru a-Şi împlini misiunea în întâlnirea Lui cu femeia din Samaria. Deodată, în prezenţa acestui suflet care avea nevoie de mântuire, El uită de foame şi de sete, cu totul mistuit de misiunea pe care o avea de îndeplinit.
În acelaşi timp, femeia, cuprinsă de emoţie şi marcată de caracterul extraordinar al acestei întâlniri, îşi abandonează vasul de apă şi aleargă în sat să ducă vestea cea bună despre cel mai impresionant personaj pe care îl întâlnise vreodată. Ucenicii se întorc şi Îl găsesc pe Isus tăcut şi gânditor, rugându-Se ca această întâlnire să aducă rod pentru mântuire.
4. Atunci când I-au spus lui Isus să mănânce, ce le-a răspuns El? (Ioan 4,32-34). Cum ar trebui să înţelegem aceste cuvinte? Ce mesaj putem descoperi pentru noi înşine?
5. Ce spun următoarele pasaje cu privire la râvna lui Isus pentru a-Şi împlini misiunea?
Ioan 9,1-12.35-39; 12,27-36.
Sentimentele trăite de Isus în ultimul pasaj sunt încărcate de semnificaţie. Ele veneau după cererea unor greci de a se întâlni cu El (Ioan 12,20-22), o cerere care deschidea înaintea Lui posibilitatea de a duce personal solia Împărăţiei dincolo de Palestina natală , până în colţuri
îndepărtate ale pământului. Dar El ştia că lucrul acesta intra în conflict cu cel mai vital aspect al misiunii Sale complete – acela de a-Şi da viaţa ca răscumpărare pentru toate naţiunile. Astfel, Isus continuă cu acele cuvinte pline de putere, despre grăuntele de grâu care cade pe pământ (vers. 24), simbolizând nu doar sacrificiul Său, ci şi principiul că toţi aceia care vor să-L urmeze trebuie să se consacre pe deplin voinţei lui Dumnezeu, indiferent cât îi va costa aceasta.
Care a fost experienţa ta în ceea ce priveşte preţul alegerii de a-L urma pe Isus?
De ce acest preţ este mult prea mic, indiferent cât de mare ar putea să pară?
