Ce ne-a invatat Isus despre iertare (Matei 6,12-14)
Intre toate cuvintele pe care le-am putea asocia cu Isus, iertarea se afla undeva pe primele locuri. In timpul teribilei agonii de pe cruce, cand soldaţii si oamenii Il batjocoreau si Il chinuiau, de pe buzele Sale tremurande s-au rostogolit sfasietoarele cuvinte: „Tata, iarta-i, caci nu stiu ce fac” (Luca 23,34). Iar in Predica de pe Munte a mers atat de departe, incat a spus ca, daca nu-i iertam pe cei care ne gresesc, atunci sa nu ne asteptam ca Dumnezeu sa ne ierte de ceea ce Ii gresim (Mat. 6,12.14.15).
4. Ce invata Isus cu privire la iertare, in fiecare dintre pasajele urmatoare? Marcu 2,5-12; Luca 7,36-50; 17,3.4; Ioan 8,1-11.
______________________________________________________________
______________________________________________________________
5. In ciuda minunatelor declaratii cu privire la iertare, ce factori de echilibru si ce avertizare descoperim in pasajele urmatoare? (Mat. 12,31.32; 18,6; Marcu 14,21).
______________________________________________________________
______________________________________________________________
In Marcu 14,21, Isus rosteste un vai pentru: „omul acela, prin care este vandut Fiul omului!” Dar sa presupunem ca omul acela isi marturiseste pacatul si se pocaieste. Pornind de la aceasta idee, compara atitudinea lui Iuda cu cea a lui Petru, dupa ce fiecare dintre cei doi L-a tradat, in felul sau, pe Isus. Dupa ce a fost martor la condamnarea lui Isus de catre cei care Il arestasera, Iuda, cuprins de remuscari, „s-a cait” si a dat inapoi banii tradarii; cuvintele rostite de el in acea ocazie sunt cat se poate de potrivite: „Am pacatuit, caci am vandut sange nevinovat” (Mat. 27,3.4). In contrast cu cainta publica a lui Iuda, lacrimile de pocainta ale lui Petru au fost varsate in tacere; nici macar nu s-a intors in sala de judecata a lui Caiafa, ca sa-si repare tradarea rusinoasa. Si totusi, unul a fost condamnat, iar celalalt iertat. Care a fost deosebirea esentiala?
Cum trebuie sa intelegem iertarea la nivel practic? De exemplu, o femeie isi poate ierta sotul care o bate, dar oare aceasta iertare inseamna ca ea sa fie in continuare vulnerabila la un alt abuz? Cum putem sa iertam si, in acelasi timp, sa fim suficient de intelepti si de prudenţi, incat sa ne protejam de cei care ne-au tradat increderea?
