Marturia Noului Testament
Exista si alte dovezi, de data aceasta in Noul Testament, care ne descopera preexistenta lui Isus. Probabil ca unele dintre cele mai interesante vin chiar de pe buzele lui Isus, din cuvintele pe care le-a rostit cu privire la Sine Insusi si din care ne dam seama ca era constient de propria preexistenta.
Descoperim aici indicii directe si indirecte cu privire la faptul ca Isus era, intr-adevar, constient de propria istorie. Un exemplu de o astfel de aluzie indirecta la preexistenta Sa este afirmatia din Luca 19,10, ca „Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca ce era pierdut”. De exemplu, daca cineva spune: „Am venit la Londra sa lucrez in Camera Comunelor”, persoana aceea implica faptul ca inainte a locuit in alta parte. Cineva care ar fi locuit dintotdeauna la Londra nu ar fi folosit aceasta expresie. O declaratie explicita din partea lui Isus avem in cuvintele rugaciunii Sale din Saptamana Patimilor, cand I-a cerut Tatalui sa-L proslaveasca„cu slava pe care o aveam la Tine, inainte de a fi lumea” (Ioan 17,5).
3. In ce fel ne descopera pasajele urmatoare nu numai preexistenta lui Hristos, ci si faptul ca El era constient de aceasta preexistenta?
Ioan 3,13 ______________________________________________________
Ioan 8,23 ______________________________________________________
Ioan 8,58.59 ____________________________________________________
Ioan 17,8.24 ____________________________________________________
„Mai inainte ca sa se nasca Avraam, Eu sunt” (Ioan 8,58 KJV). Expresia „Eu sunt”, folosita in acest text si in alte locuri din Sfanta Scriptura, transmite ideea de vesnicie, de preexistenta vesnica. Ascultatorii lui Isus, cunoscand foarte bine adevarata semnificatie a acestor cuvinte, au luat pietre sa-L omoare pentru ceea ce ei considerau a fi o teribila blasfemie (vers. 59).
„Vorbind despre preexistenta Lui, Domnul Hristos ne duce cu gandul inapoi, prin veacuri nedatate. El ne asigura ca nu a fost niciodata vreun timp cand El sa nu fi fost in partasie stransa cu Dumnezeul cel vesnic. El, al carui glas il ascultau iudeii atunci, fusese una cu Dumnezeu, ca Unul care crescuse odata cu El.” – Ellen G. White, în Signs of the Times, 29 august 1900
Cum ne ajuta citatul de mai sus, impreuna cu textele pe care tocmai le-am amintit, sa intelegem mai bine incredibilul sacrificiu adus la Cruce, in favoarea noastra?
