Nu pacea, ci sabia

„Să nu credeți ci am venit să aduc pacea pe pământ; n-am venit să aduc pacea ci sabia.” Matei 10:34

Pruncul și părinții Săi erau în mod evident săraci. Dedicarea pruncilor era o scenă obișnuită la templu, așa că preotul care oficia această dedicare nu sesiza nimic din unicitatea momentului. Dar în acea zi, în templu erau doi bătrâni, Simeon și Ana, care doreau din toată inima să ajungă să-L vadă pe Mesia. Așteptarea lor n-a fost zadarnică. Simeon a binecuvântat familia și pe Prunc și i-a zis Mariei: „Iată, Copilul acesta este rânduit spre prăbușirea și ridicarea multora în Israel, și să fie un semn care va stârni împotrivire” (Luca 2:34).

Profeția lui Simeon s-a împlinit în viata lui Isus. Evanghelia lui Isus a determinat pe oameni să ia o hotărâre. Ei au trebuit să aleagă una din cele două direcții posibile. Nu există teren neutru. Ei au devenit fie suporterii, fie trădătorii cauzei Lui. Această polarizare de simpatii a fost și a devenit din ce în ce mai puternică, culminând cu Golgota. Deși ideea că Isus mântuiește este minunată și ne place să cântăm despre ea, Isus încă provoacă separare. El vine să aducă nu pacea ci sabia. Isus determină o criză în viața oamenilor.

Notăm de asemenea în acest text că Isus urma să cauzeze prăbușirea și înălțarea multora în Israel. De fapt, aici nu se vorbește de vreo națiune. Isus a venit ca să provoace o polarizare, o despărțire în două tabere a acelora care erau deja în biserică. Ca rezultat al venirii lui Isus, cei ce se considerau închinători ai lui Dumnezeu au fost împărțiți în două grupe. Pe tot parcursul evangheliilor facem cunoștință cu personaje din una sau din cealaltă categorie. Așa cum spune un vechi cântec: „Două căi pentru călători, doar două căi.” Nu există o a treia opțiune. De fapt noi nu suntem propriii noștri stăpâni. Noi doar ne putem alege stăpânul. Fie că acceptăm harul lui Dumnezeu, și credem în El, fie că Îl respingem și suntem pierduți. Înălțarea lui Isus cel răstignit, concentrarea atenției asupra vieții Lui, vor aduce aceleași rezultate astăzi ca și pe vremea când El a trăit pe acest pămînt. Elementele naturii omenești care erau prezente în vremea tui Hristos, sunt prezente și astăzi. Pe măsură ce ajungem să-L cunoaștem mai bine pe Isus, ne vom simți determinați să luăm o hotărâre în privința Lui. Fie să-L primim, fie să-L respingem. Nu există o a treia posibilitate.

Acest articol face parte din cartea „Nici o zi fără Isus” de Morris Venden