Cărțile din cer

S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile. (Daniel 7:10)

În cadrul sistemului de slujbe simbolice, numai cei care veneau înaintea lui Dumnezeu cu mărturisire şi pocăinţă şi ale căror păcate fuseseră transferate asupra sanctuarului prin sângele jertfei pentru păcat luau parte la ceremoniile Zilei de Ispăşire. În acelaşi fel, în marea Zi a Ispăşirii finale şi a judecăţii de cercetare, sunt luate în considerare numai cazurile celor care formează poporul lui Dumnezeu. Judecarea celor răi este un proces distinct şi separat şi are loc mai târziu. „Căci suntem în clipa când judecata stă să înceapă de la casa lui Dumnezeu. Şi, dacă începe cu noi, care va fi sfârşitul celor ce nu ascultă de Evanghelia lui Dumnezeu?” (1 Petru 4:17).

Cărţile din ceruri, în care sunt consemnate numele şi faptele oamenilor, vor determina hotărârile care se vor lua la judecată. Profetul Daniel spune: „S-a ţinut judecata şi s-au deschis cărţile.” Apostolul Ioan, descriind aceeaşi scenă, adaugă: „Şi a fost deschisă o altă carte, care este cartea vieţii. Şi morţii au fost judecaţi după faptele lor, după cele ce erau scrise în cărţile acelea” (Apocalipsa 20:12).

Cartea vieţii cuprinde numele celor care au intrat vreodată în serviciul lui Dumnezeu. Isus îi îndemna pe ucenicii Săi: „Bucuraţi-vă că numele voastre sunt scrise în ceruri” (Luca 10:20). Pavel vorbeşte despre colaboratorii lui credincioşi, „ale căror nume sunt scrise în cartea vieţii” (Filipeni 4:3). Daniel, referindu-se la „o vreme de strâmtorare cum n-a mai fost de când sunt neamurile”, declară că poporul lui Dumnezeu va fi mântuit, „şi anume oricine va fi găsit scris în carte”. Iar Ioan spune că în cetatea lui Dumnezeu vor intra numai cei al căror nume este scris „în cartea vieţii Mielului” (Daniel 12:1; Apocalipsa 21:27).

„O carte de aducere-aminte” este scrisă înaintea lui Dumnezeu, în care sunt înregistrate faptele bune ale celor „ce se tem de Domnul şi cinstesc Numele Lui” (Maleahi 3:16). Cuvintele lor de credinţă şi faptele lor de iubire sunt consemnate în ceruri. La aceasta se referă Neemia când spune: ,Adu-Ţi aminte de mine, Dumnezeule,… şi nu uita faptele mele evlavioase făcute pentru Casa Dumnezeului meu” (Neemia 13:14). În cartea de aducere-aminte a lui Dumnezeu este imortalizată orice faptă de dreptate. Acolo se consemnează cu fidelitate orice ispită căreia i s-a rezistat, orice păcat biruit, orice cuvânt de milă exprimat. Acolo se înregistrează orice gest de sacrificiu, orice suferinţă şi necaz îndurate pentru Hristos.

Tragedia veacurilor, pp. 480-481